Adolph Wilhelm Hermann Kolbe

Adolph Wilhelm Hermann Kolbe
Date personale
Născut	27 septembrie 1818[5][6][7][8][9] Elliehausen⁠(d), Saxonia Inferioară, Germania[5]
Decedat	25 noiembrie 1884 (66 de ani)[5][6][8][9][10] Leipzig, Imperiul German[11][5]
Cetățenie	Regatul Prusiei
Ocupație	chimist cadru didactic universitar[*]​
Locul desfășurării activității	Leipzig Marburg
Limbi vorbite	limba germană[12]
Activitate
Rezidență	Regatul Prusiei
Domeniu	chimie organică
Instituție	Universitatea Leipzig Universitatea din Marburg
Alma Mater	Universitatea din Marburg Universitatea Georg-August din Göttingen
Organizații	Societatea Regală din Londra Academia Saxonă de Științe[*]​ Academia Regală Suedeză de Științe Bayerische Akademie der Wissenschaften[*]​ Academia de Științe din Berlin
Conducător de doctorat	Robert Bunsen[1] Friedrich Wöhler
Doctoranzi	Frederick Guthrie[*]​ Henry Edward Armstrong[*]​[2]
Cunoscut pentru	Electroliză Kolbe Reacție Kolbe-Schmitt
Premii	Ordinul bavarez Maximilian pentru științe și arte[*]​ (1872) Medalia Davy[*]​ (1884)[3] membru străin al Royal Society[*]​ (13 decembrie 1877)[4]
Modifică date / text

Adolph Wilhelm Hermann Kolbe (n. 27 septembrie 1818, Elliehausen^⁠(d), Saxonia Inferioară, Germania – d. 25 noiembrie 1884, Leipzig, Imperiul German) a fost un chimist german ce a adus deosebite contribuții la nașterea chimiei organice moderne. A fost profesor la universitățile din Marburg și Leipzig. Kolbe a inventat termenul de sinteză și a contribuit la dispariția vitalismului prin sinteza unor compuși organici din compuși anorganici, precum a acidului acetic din disulfură de carbon, și, de asemenea, a contribuit la dezvoltarea teoriei structurale. Acest lucru l-a făcut prin aducerea de modificări la ideea de "radicali" și predicția corectă referitoare la existența alcoolilor secundari și terțiari, și prin dezvoltarea unei serii de reacții organice prin intermediul electrolizei Kolbe a carboxilaților, reacției Kolbe-Schmitt de sinteză a aspirinei și sintezei de nitril Kolbe.

După studii realizate împreună cu Wöhler și Bunsen, Kolbe a fost implicat cu internaționalizarea timpurie a chimiei prin muncă depusă în Londra (cu Frankland), și a crescut în carieră prin posibilitatea de edita la Journal für Praktische Chemie. Ca atare, a fost ales membru la Academia Regală Suedeză de Științe și a câștigat Medalia Davy oferită de Royal Society of London în anul morții sale. Kolbe este cunoscut pentru editarea revistei pentru mai mult de un deceniu.