Alexandru Vaida-Voievod | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] Olpret, Comitatul Solnocul Interior, Austro-Ungaria |
Decedat | (78 de ani)[1] Sibiu, România |
Înmormântat | Biserica dintre Brazi din Sibiu |
Cetățenie | România Austro-Ungaria |
Religie | Biserica Română Unită cu Roma |
Ocupație | diplomat medic politician |
Limbi vorbite | limba română[2] |
Al 28-lea prim-ministru al României | |
În funcție – | |
Precedat de | Iuliu Maniu |
Succedat de | Ion Gheorghe Duca |
În funcție – | |
Precedat de | Nicolae Iorga |
Succedat de | Iuliu Maniu |
În funcție – | |
Precedat de | Arthur Văitoianu |
Succedat de | Alexandru Averescu |
Ministru al Afacerilor Interne | |
În funcție – | |
Ministru al Afacerilor Externe | |
În funcție – | |
Ministru al sănătății | |
Deputat al României | |
Membru al Consiliului de Coroană al României | |
Partid politic | PNR FRN Partidul Național-Țărănesc Frontul Românesc Partidul Națiunii |
Alma mater | Universitatea din Viena |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Delegat titular la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia |
---|
Parte din seria |
Fascismul în România |
---|
Organizații
|
Ideolgie și doctrină |
Publicații |
Evenimente
|
Represiunea antilegionară |
Alexandru Vaida-Voevod (n. , Olpret, Comitatul Solnocul Interior, Austro-Ungaria – d. , Sibiu, România), a fost un om politic, medic, publicist, unul dintre liderii marcanți ai Partidului Național Român din Transilvania, apoi al Partidului Național Țărănesc. Vaida-Voevod a debutat politic în anturajul arhiducelui Franz Ferdinand, ca susținător al drepturilor românilor transilvăneni.[3]
După Unirea Transilvaniei cu România și fuziunea naționalilor transilvăneni cu țărăniștii din Vechiul Regat, s-a numărat printre liderii marcanți ai noului Partid Național Țărănesc.
În activitatea politică, Alexandru Vaida-Voevod a ocupat timp de trei mandate funcția de cel de-al 28-lea premier al României, remarcându-se de asemenea la conducerea Ministerului de Interne și a Ministerului de Externe. A sprijinit regimul autoritar al regelui Carol al II-lea, motiv pentru care i-a părăsit pe național-țărăniști și a întemeiat propriul partid. După instaurarea monarhiei autoritare a fost numit consilier regal, iar șeful statului s-a folosit atât de experiența politică, cât și de influența acestuia, pentru a-și justifica acțiunile.