Sayyid Ali Hosseini Khamenei | |
Ali Khamenei in 2023 | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Sayyid Ali Hosseini Khameneh[6] |
Născut | (85 de ani))(data din certificat)[6] (85 de ani) data reală)[7] Mashhad, Khorasan, Iran |
Părinți | Javad Khamenei[*] Khadija Mirdamadi[*] |
Frați și surori | Hadi Khamenei[*] Mohammad Khamenei[*] Badri Khamenei[*] |
Căsătorit cu | Mansoureh Khojasteh Bagherzadeh (c. 1964) |
Număr de copii | 6 |
Copii | |
Cetățenie | Pahlavi Iran[*] (–) Iran (–) |
Religie | islam |
Ocupație | jurist islamic[*] politician traducător scriitor poet |
Limbi vorbite | limba persană[10] limba arabă limba azeră |
Al doilea Lider Suprem al Iranului | |
Deținător actual | |
Funcție asumată 4 June 1989 Acting: 4 June – 6 August 1989[1] | |
Președinte | |
Precedat de | Ruhollah Khomeini |
Al treilea Președintele Iranului | |
În funcție 9 octombrie 1981 – 16 august 1989[2] | |
Prim-ministru | Mir-Hossein Mousavi |
Precedat de | Mohammad-Ali Rajai |
Succedat de | Akbar Hashemi Rafsanjani |
Primul Președinte al Consiliului de discernământ al expediției | |
În funcție 7 februarie 1988 – 4 iunie 1989 | |
Precedat de | Biroul înființat |
Succedat de | Akbar Hashemi Rafsanjani |
Membru al Adunarea Experților | |
În funcție 15 august 1983 – 4 iunie 1989 | |
Membru Adunarea Consultativ Islamică | |
În funcție 28 mai 1980 – 13 octombrie 1981 | |
Tehran's Friday Prayer Imam | |
Deținător actual | |
Funcție asumată 14 ianuarie 1980 | |
Precedat de | Hussein-Ali Montazeri |
Partid politic | Independent (din 1989) |
Alte afilieri |
|
Rezidență | Casa de Conducere |
Alma mater | Seminarul Qom |
Semnătură | |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Sayyid Ali Hosseini Khamenei[6] (persană سید علی حسینی خامنهای, pronunțat [ʔæˈliː hosejˈniː xɒːmeneˈʔiː] ( ); n. 19 aprilie 1939)[11][12] este un imamist Șiit Marja' și al doilea și actual lider suprem al Iranului, în funcție din 1989.[13][14] El a fost anterior președinte al Iranului din 1981 până în 1989. Khamenei este al doilea președinte ca lungime a mandatului de șef al statului din Orientul Mijlociu (după sultanul Oman Qaboos), precum și al doilea ca lungime a mandatului ca lider de serviciu iranian al secolului trecut, după Șahul Mohammad Reza Pahlavi.[15]
Potrivit site-ului său oficial, Khamenei a fost arestat de șase ori înainte de a fi trimis în exil timp de trei ani în timpul domniei lui Mohammad Reza Pahlavi.[16] El a fost ținta unei tentative de asasinat în iunie 1981, care i-a paralizat brațul drept.[17][18]
Khamenei a fost unul dintre liderii Iranului în timpul războiului Iran-Irak din anii 1980 și a dezvoltat legături strânse cu acum puternicile Gărzi Revoluționare pe care le controlează și ai căror comandanți sunt aleși și demiși de el. Gărzile revoluționare au fost folosite pentru a suprima opoziția lui.[19][20] Khamenei a ocupat funcția de al treilea președinte al Iranului din 1981 până în 1989, devenind în același timp un aliat strâns al primului lider suprem, Ruhollah Khomeini. În cele din urmă, după ce Khomeini a avut un dezacord cu aparentul moștenitor al lui Hussein Ali Montazeri, Akbar Hashemi Rafsanjani a susținut că Khomeini l-a ales pe Khamenei ca succesor al său, în timp ce Adunarea de Experți a deliberat să-l aleagă pe următorul lider suprem. După moartea lui Khomeini, Khamenei a fost ales de Adunarea Experților ca noul lider suprem la 4 iunie 1989, la vârsta de 49 de ani. El este șeful slujitorilor Astan Quds Razavi din 14 aprilie 1979.[21]
|eissn=
ignorat (ajutor)
The government monitored meetings, movements, and communications of its citizens and often charged persons with crimes against national security and insulting the regime based on letters, e-mails, and other public and private communications.
referring to the enormous power Khamenei has given Iran's Islamic Revolutionary Guards Corps, which, under Khamenei's direct control, has brutally repressed demonstrators, human rights activists, and opposition journalists.
Khamenei has strengthened alliances with militant commanders, especially within the Islamic Revolutionary Guard Corps (IRGC), in the hope that all opposition to his authority will continue to be suppressed—as it was during the protests of 2009.