Alice Voinescu

Alice Voinescu
Date personale
Nume la naștere	Alice Steriadi
Născută	10 februarie 1885 Turnu Severin
Decedată	3/4 iunie 1961 București, România
Cetățenie	România
Ocupație	critic de teatru, filozof, estetician, filolog, profesor universitar
Limbi vorbite	limba română limba germană limba franceză
Activitate
Studii	Universitatea din București (filozofie)[1] Școlirea acasă
Patronaj	Universitatea Națională de Muzică București[1]
Modifică date / text

Alice Voinescu (n. Steriadi, 10 februarie 1885, Turnu Severin – d. 4 iunie 1961 București) a fost o scriitoare, eseistă, profesoară universitară, critic de teatru și traducătoare română. A fost prima româncă doctor în filosofie (Sorbona, Paris, 1913). Teza sa de doctorat, publicată la Paris, trata școala filozofică neo-kantiană de la Marburg. În 1948 a fost pensionată de la catedră și a petrecut un an și șapte luni de închisoare la Jilava și la Ghencea. După detenție, a avut domiciliul obligatoriu în comuna Costești de lângă Târgu Frumos până în 1954.

A creat Catedra de estetică și istoria teatrului la Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică din București. A publicat cărți de filosofie, estetică și teatru. Postum îi apare și masivul Jurnal care acoperă perioada interbelică și cea comunistă.