Amon | |
![]() | |
Zeul Amon | |
Civilizația | Religia în Egiptul Antic Mitologia Egiptului Antic ![]() |
---|---|
Căsătorit cu | Mut ![]() |
Urmași | Khonsu Monthu[*] ![]() |
Tată | Nun ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Amon, cunoscut și ca Amun sau Ammon, este zeul suprem al preoților tebani în mitologia egipteană. Amon este zeu al soarelui, cel mai important dintre zei și venerat în orașul Teba, unde este reprezentat cu cap de berbec, sau ca un bărbat purtând o tiară cu pene.
Inițial a fost zeu obscur al vântului. Cultul său apare în Regatul Mijlociu și se dezvoltă repede (mai ales în Regatul Nou), compunând o divinitate a aerului și fecundității. După rebeliunea Tebei împotriva hicsoșilor și odată cu domnia lui Amosis I (secolul al XVI-lea î.Hr.), Amon a căpătat o importanță națională, exprimată prin fuziunea sa cu zeul Soarelui, Ra, sub numele de Amon-Ra (scris alternativ Ammon-Ra sau Amun-Ra).
Amon, „cel ascuns”, rege al zeilor, în principal în timpul dinastiei XI, a apărut pe inscripțiile incintelor funerare încă din timpul dinastiei V. Pentru Ptolemei el este asociat cu Zeus. Sub numele de Amun Kematef a fost una din cele opt divinități străvechi. Era un zeu creator, capabil să se readucă singur la viață. Nubienii îl venerau în mod special, considerând că a fost născut în Sudan.