Anacolut

Anacolutul (plural: anacoluturi sau anacolute) este o întrerupere în structura sintactică a unei fraze. O frază ce conține un anacolut începe într-un mod care sugerează o anumită finalizare și continuă printr-o schimbare bruscă a construcției logice, astfel încît cele două fragmente de frază au o legătură sintactică defectuoasă. De exemplu, fraza: Cine mă caută, nu sînt acasă. conține un anacolut, pentru că începe cu o propoziție subordonată subiectivă, lăsînd impresia că urmează informații despre persoana care mă caută, dar continuă cu o propoziție principală care are deja subiectul neexprimat inclus eu. Uneori întreruperea structurii sintactice are loc de mai multe ori în cursul frazei.

În general, anacolutul este considerat o greșeală gramaticală și de stil, dar poate fi folosit intenționat în limba literară pentru a obține anumite efecte. De exemplu, deoarece anacolutul este specific limbii vorbite și gîndirii interioare, apariția lui în scrierile literare sugerează aceste registre retorice. Pe de altă parte, anacoluturile mai sînt folosite în literatură pentru efectul comic pe care îl au și pentru a sugera lipsa de cultură a unor personaje; autorul român I. L. Caragiale a întrebuințat adesea anacolutul în scrierile sale în acest scop.