În științele sociale, antipozitivismul (de asemenea, interpretivismul și negativismul) propune că planul social nu poate fi studiat cu metodele științifice de cercetare aplicate la lumea naturală; ancheta socială necesită o altă epistemologie. Din acea perspectivă filozofică, antipozitivismul propune că cercetătorii de științe sociale în primul rând trebuie să fie conștienți de faptul că conceptele, ideile, și limba de cercetare le conformează percepțiile lumii sociale în curs de investigare.[1]