Back Ayn Rand Afrikaans ኤይን ራንድ Amharic Ayn Rand ANG آين راند Arabic آين راند ARZ Ayn Rand Azerbaijani آین رند AZB Ayn Rand BCL Айн Рэнд Byelorussian Айн Рэнд BE-X-OLD
.jpg)
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
Ayn Rand (/ˈaɪn ˈrænd/;[16] născută Alisa Zinovievna Rosenbaum, rusă Али́са Зино́вьевна Розенба́ум; n. , Sankt Petersburg, Imperiul Rus – d. , New York City, New York, SUA) a fost o romancieră(d), filosoafă,[17] dramaturgă și scenaristă americană de origine rusă.
A absolvit Universitatea din Petrograd, apoi a emigrat în SUA în 1926.[18] Ea este cunoscută pentru cele două romane de succes ale ei, Izvorul și Revolta lui Atlas, și pentru dezvoltarea unui sistem filosofic numit de ea „obiectivism”. Educată în Rusia, s-a mutat în Statele Unite în 1926. În anii 1935–1936 a scris o piesă de teatru care s-a jucat pe Broadway. După primele două romane, care la început nu au avut succes în America, a ajuns celebră cu romanul The Fountainhead din 1943.
În 1957, Rand și-a publicat cea mai cunoscută lucrare, romanul Revolta lui Atlas. După aceea, a recurs la non-ficțiune pentru a-și promova filosofia, publicându-și propriile reviste și lansând mai multe colecții de eseuri până la moartea sa în 1982. Rand a susținut rațiunea ca singurul mijloc de a dobândi cunoștințe, și a respins credința și religia. Ea susținea egoismul rațional și etic, și respingea altruismul. În politică, ea a condamnat primul recurs la forță ca fiind imoral,[19] și s-a opus colectivismului și etatismului, dar și anarhismului, susținând în schimb un capitalism Laissez-faire, pe care l-a definit drept un sistem bazat pe recunoașterea drepturilor individuale.[20] În artă, Rand a promovat realismul romantic. Ea a fost extrem de critică cu cei mai mulți filozofi și cu tradițiile filosofice cunoscute de ei, cu excepția lui Aristotel, a lui Toma d'Aquino, și a liberalilor clasici.[21]
Criticii literari au primit operele de ficțiune ale lui Rand cu recenzii mixte,[22] iar mediul academic, în general, i-a ignorat sau i-a respins filosofia, deși interesul academic a crescut în ultimele decenii.[23][24][25] Mișcarea obiectivistă încearcă să-i răspândească ideile, atât în rândul publicului cât și în mediul academic.[26] Ea a avut o influență semnificativă asupra libertarienilor și conservatorilor americani.[27]
- ^ Merely Metaphorical? Ayn Rand, Isabel Paterson, and the Language of Theory[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ https://books.google.ca/books?id=GIXuAFOBaggC&printsec=frontcover&dq=Ayn+Rand+and+the+World+She+Made&hl=en&ei=6-aDTOnWJIynnQe89_ncAQ&sa=X&oi=book_result&ct=result#v=onepage&q&f=false Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Ayn Rand, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Ayn Rand, Find a Grave, accesat în
- ^ a b „Ayn Rand”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Ayn Rand, SNAC, accesat în
- ^ a b Ayn Rand, Internet Speculative Fiction Database, accesat în
- ^ Wolfgang Saxon[*] (), Ayn Rand, ‘Fountainhead’ Author, Dies
- ^ „Ayn Rand”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Find a Grave, accesat în
- ^ https://www.quora.com/Why-did-Ayn-Rand-have-no-kids Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Ayn Rand Biographical FAQ (în engleză), accesat în
- ^ LIBRIS, , accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Ayn Rand (1905-1982): pseudonyme individuel (în franceză), Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Branden 1986, p. 71. ; Gladstein 1999, p. 9.
- ^ Den Uyl & Rasmussen 1986, p. x. ; Sciabarra 1995, pp. 1–2. ; Kukathas 1998, p. 55. ; Badhwar & Long 2010. .
- ^ Enciclopedia Universală Britanica. 13. Litera. . p. 11.
- ^ Barry 1987, p. 122. ; Peikoff 1991, pp. 309–314. ; Sciabarra 1995, p. 298. ; Gotthelf 2000, p. 91. ; Gladstein 2009, p. 46.
- ^ Gotthelf 2000, pp. 91–92. ; Peikoff 1991, pp. 379–380.
- ^ O'Neill 1977, pp. 18–20. ; Sciabarra 1995, pp. 12, 118.
- ^ Gladstein 1999, pp. 117–119.
- ^ Cohen, David (). „A growing concern”. The Guardian. Londra. Accesat în .
- ^ Marcus, Jon (). „Ayn Rand revival gathers pace in US universities, despite detractors”. Times Higher Education. Accesat în .
- ^ Badhwar & Long 2010.
- ^ Sciabarra 1995, pp. 1–2.
- ^ Burns 2009, p. 4. ; Gladstein 2009, pp. 107–108, 124.