Balaur

Un balaur este, în mitologia românească, un animal fantastic de dimensiune uriașă, de multe ori are forma unui șarpe cu aripi, picioare și mai multe capete de șarpe (în general trei, șapte, nouă sau chiar douăsprezece), reprezentând o întruchipare a răului și este prezent în majoritatea basmelor românești. În folclorul românesc apare adesea sub numele de Laur-Balaur.

Tudor Pamfile identifică trei tipuri de balauri în mitologia românească ^[1]:

• de apă - cel care trăiește în fântâna satului și care este ucis de Busuioc sau de Sfântul Gheorghe.
• de uscat - trăiește prin prăpăstii prin "țara armenească" și făurește "piatra scumpă"
• de văzduh - alăturați norilor de furtună și controlați de câte un solomonar

În alte mitologii, poate fi asemănat cu dragonul european sau cu hidra din mitologia greacă.

Etimologia cuvântului dacă o căutăm în limba greacă (drákon "cel ce te fixează cu privirea") ar defini o ființă imaginară un amestec de șarpe, crocodil și leu, o ființă cu unul sau mai multe capete, care scuipă foc.