Basm

Basmul (din sl. basnŭ: născocire, scornire), numit și poveste^[1], este alături de povestire, snoavă și legendă, una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale, semnalată încă din antichitate, răspândită într-un număr enorm de variante la toate popoarele.

Basmul este o specie de narațiune în proză, bazată pe elementulm fantastic, exprimând lupta dintre bine și rău și biruința finală a binelui. Termenul este împrumutat din limba slavă și este întâlnit prima dată în Muntenia, extinzându-se apoi și în celelalte provincii românești.^[2]

Indiferent de tip, basmul diferă de restul scrierilor fantastice, precum nuvela, prin aceea că prezintă evenimente și personaje ce posedă caracteristici supranaturale, fără a pretinde că acestea sunt reale sau seamănă cu realitatea, miraculosul din basme purtând, astfel, numele de fabulos și reprezentând, de fapt, un fantastic convențional, previzibil, ce vine în contrast cu fantasticul autentic modern, unde desfășurarea epică și fenomenele prezentate sunt imprevizibile, insolite și se manifestă în realitatea cotidiană, drept o continuare a ei.