Benzen | |
Structura | |
Structura în 3D | |
Denumiri | |
---|---|
Alte denumiri | benzan, benzol |
Identificare | |
Număr CAS | 71-43-2 |
ChEMBL | CHEMBL277500 |
PubChem CID | 241 |
Informații generale | |
Formulă chimică | C6H6 |
Aspect | lichid incolor cu miros caracteristic |
Masă molară | 78,11 g/mol |
Proprietăți | |
Densitate | 0,8842 g/cm-3 |
Starea de agregare | lichid |
Punct de topire | 5,5°C |
Punct de fierbere | 80,1°C |
Solubilitate | în Benzină și Alcool |
Anion | Carbon |
Cation | Hidrogen |
Duritate (Scara Mohs) | - |
Presiune de vapori | 75 mm Hg |
Indice de refracție(nD) | 1,501 |
Viscozitate | dinamică 0,0652 poiseuille |
Temperatură de aprindere | -11 °C |
Pericol | |
Fraze R | R11, R45, R46, R65, R36/38, R48/23/24/25 |
Fraze S | S45, S53 |
NFPA 704 | |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text |
Benzenul (cunoscut și sub denumirea mai puțin frecventă de benzol) este o hidrocarbură cu un nucleu aromatic care are formula chimică C6H6. Este întâlnit în cărbuni, petrol și se obține în mod natural prin arderea incompletă a compușilor bogați în carbon. Are proprietăți de solvent pentru iod, sulf, fosfor,etc.
Până la Al Doilea Război Mondial, benzenul rezulta ca produs secundar al procedurii de formare a cocsului. După anii 1950, hidrocarbura a fost extrasă din petrol. Există patru metode de laborator din care se obține: reformare catalitică, hidrodezalchilarea toluenului, disproporționarea toluenului și cracare cu abur. Participă la reacții de substituție, oxidare și adiție. Etimologic, cuvântul provine de la rășina „benzoe” care prin sublimare formează acidul benzoic.
Au fost emise numeroase formule pentru benzen. Kekulé a propus în 1865 o aranjare ciclică a atomilor de carbon în care legăturile simple alternează cu cele duble, însă această structură nu explica în totalitate proprietățile hidrocarburii. Erich Hückel în 1931 a demonstrat prin teoria orbitalilor moleculari că benzenul este reprezentat de un ciclu de șase atomi de carbon, în interiorul lui fiind un cerc sau o linie circulară punctată pentru a sugera delocalizarea electronilor din legătura C-C.
Compusul organic este incolor, extrem de inflamabil și volatil, având un punct de solidificare de 5,5 °C și cel de fierbere fiind de 80,1 °C. La 20 °C are o densitate de 0,88 g·cm−3 și este mai solubil în solvenți organici decât în apă. Face parte din categoria substanțelor cancerigene, fiind evitat a fi folosit ca solvent industrial și înlocuit prin derivații metilați ai benzenului ca toluenul și xilenii. Este un solvent foarte utilizat în industria chimică și reprezintă un precursor important al sintezei chimice de medicamente, plastic, gumă sintetică sau coloranți.