Boeing 747

Boeing 747
Tip	avion cu reacție[*]​ avion cvadrimotor cu fuzelaj larg[*]​ avion de transport care operează de pe uscat[*]​ avion cu două etaje[*]​
Constructor	Boeing Commercial Airplanes[*][[Boeing Commercial Airplanes (designs, assembles, markets and sells commercial jet aircraft)|​]]
Zbor inaugural	9 februarie 1969[1][2]
Introdus	22 ianuarie 1970
Beneficiar principal	Ariana Afghan Airlines[*][[Ariana Afghan Airlines (Flag carrier airline of Afghanistan)|​]][3] Kam Air[*][[Kam Air (airline in Afghanistan)|​]][4] British Airways Korean Air China Airlines Saudia[*][[Saudia (dată)|​]]
Bucăți fabricate	1.574[5]

Boeing 747 este un avion de linie lung curier cu fuzelaj larg, proiectat și fabricat de Boeing Commercial Airplanes în Statele Unite între 1968 și 2023. După introducerea modelului 707 în octombrie 1958, Pan Am și-a dorit un avion cu reacție de 2+¹⁄₂ ori mai mare în dimensiune pentru a-și reduce costul per loc cu 30%. În 1965, Joe Sutter a părăsit programul de dezvoltare al 737 pentru a proiecta 747. În aprilie 1966, Pan Am a comandat 25 de avioane Boeing 747-100, iar la sfârșitul anului 1966, Pratt & Whitney a fost de acord să dezvolte motorul JT9D, un turboventilator cu bypass înalt. La 30 septembrie 1968, primul 747 a fost scos din uzina Everett construită special pentru acest avion, cea mai mare clădire din lume ca volum. Primul zbor a avut loc pe 9 februarie 1969, iar 747 a fost certificat în decembrie acelui an. A intrat în serviciu cu Pan Am pe 22 ianuarie 1970. După debutul său, 747 a atins rapid statutul de simbol cultural. Aeronava a intrat în lexicul cultural ca fiind originalul „Jumbo Jet”, un termen inventat de mass-media pentru a descrie dimensiunea sa,^[6] și a fost, de asemenea, poreclită drept „Regina Cerurilor” datorită aspectului foarte ușor de recunoscut, longevității și impactului avut în aviație.^[7]

747 este un avion cu reacție cu patru motoare, propulsat inițial de motoare turboventilatoare Pratt & Whitney JT9D, apoi motoare General Electric CF6 și Rolls-Royce RB211 pentru variantele originale. Cu zece rânduri de scaune la economie, acesta găzduiește de obicei 366 de pasageri în trei clase de călătorie. Are o înclinare pronunțată a aripii de 37,5°, permițând o viteză de croazieră de Mach 0,85 (490 kn; 900 km/h), iar greutatea sa mare este susținută de patru picioare ale trenului de aterizare principal, fiecare cu un boghiu cu patru roți. Avionul cu două etaje parțial a fost proiectat cu o carlingă ridicată, astfel încât să poată fi transformat într-un avion cargo prin instalarea unei uși frontale pentru marfă, deoarece inițial se credea că va fi înlocuit în cele din urmă de transporturi supersonice.

Boeing a introdus varianta -200 în 1971, cu motoare îmbunătățite pentru o greutate maximă la decolare mai mare (MTOW) de 378 t față de cea inițială de 333 t, crescând autonomia de la 8.560 la 12.150 km. A fost scurtat pentru varianta 747SP cu rază mai lungă în 1976, iar 747-300 a urmat în 1983 cu o punte superioară prelungită pentru până la 400 de locuri în trei clase. În 1989 a fost introdus 747-400, varianta mai grea, cu motoare RB211 și CF6 îmbunătățite sau noul motor PW4000 (succesorul lui JT9D) și o carlingă din sticlă. -400 este cea mai populară variantă a avionului. După mai multe studii, o variantă și mai mare, 747-8, a fost lansată pe 14 noiembrie 2005, cu noi motoare General Electric GEnx, și a fost livrat pentru prima dată în octombrie 2011. 747 este baza pentru mai multe variante guvernamentale și militare, precum VC-25 (Air Force One), E-4 Emergency Airborn Command Post, Shuttle Carrier Aircraft și unele bancuri de testare experimentale, cum ar fi YAL-1 și observatorul aeropurtat SOFIA.

Concurența inițială a venit din partea mai micilor trimotoare cu fuzelaj larg: Lockheed L-1011 (introdus în 1972), McDonnell Douglas DC-10 (1971) și mai târziu MD-11 (1990). Airbus a concurat cu variantele cele mai grele ale lui A340 până când a introdus modelul A380 în 2007, depășindu-l pe 747 ca dimensiune. Variantele cargo ale lui 747 rămân populare în rândul companiilor aeriene de marfă. Ultimul 747 a fost livrat către Atlas Air în ianuarie 2023, după o producție continuă de 54 de ani, cu 1.574 de avioane construite. Până în decembrie 2023, 64 de avioane Boeing 747 (4,1%) au fost pierdute în accidente și incidente, în care au murit în total 3.746 de persoane.