Alexandru Pârâianu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 12 aprilie 1907 Budele, Vâlcea |
Decedat | 28 octombrie 1936 (29 de ani) Budele, România ![]() |
Părinți | Nicolae și Ana Pârâianu |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | scriitor ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Pseudonim | Bogdan Amaru |
Activitatea literară | |
Opere semnificative | Goana după fluturi (1933) |
Modifică date / text ![]() |
Bogdan Amaru (n. , Budele, Tetoiu, Vâlcea, România – d. , Budele, Tetoiu, Vâlcea, România) este pseudonimul literar al scriitorului român Alexandru Pârâianu.
Eugen Lovinescu spunea despre Bogdan Amaru că este incontestabil ca o lamă de oțel.[1] Unica sa piesă de teatru este Goana după fluturi.[2] Alexandru Pârâianu scrie piesa de teatru sub pseudonim la sugestia prietenului său George Mihail Zamfirescu pentru a nu fi exmatriculat ca „fiu de moșier”.
Din 1931, publică în Cuvântul nostru poeziile Dorința, Închinare, Romanță banală și Preludiu de iarnă. A colaborat la Calendarul, Adevărul, Cuvântul liber, Facla, Dimineața, Rampa, Viața literară, Vremea, Reporter.
Manuscrisul romanului Amor vagabond și cel al nuvelei Marița sunt distruse de o bombă din primul război mondial care cade pe casa fratelui său de la Murgași.