Breaza | |||
— oraș — | |||
![]() Gara Breaza | |||
| |||
Localizarea orașului pe harta României | |||
Localizarea orașului pe harta județului Prahova | |||
Coordonate: 45°11′14″N 25°39′44″E / 45.18722°N 25.66222°E | |||
---|---|---|---|
Țară | ![]() | ||
Județ | ![]() | ||
SIRUTA | 131103 | ||
Atestare documentară | 1431 | ||
Reședință | Breaza de Jos | ||
Componență | |||
Guvernare | |||
- primar al orașului Breaza[*] | Bogdan Cristian Novac[*][2][3] (PNL, ) | ||
Suprafață | |||
- Total | 11 km² | ||
Altitudine | 600 m.d.m. | ||
Populație (2021) | |||
- Total | 14.871 locuitori | ||
- Densitate | 1.654,45 loc./km² | ||
Fus orar | UTC+2 | ||
Cod poștal | 105400 | ||
Prezență online | |||
site web oficial ![]() GeoNames ![]() | |||
![]() | |||
Modifică date / text ![]() |
Breaza este un oraș în județul Prahova, Muntenia, România, format din localitățile componente Breaza de Jos (reședința), Breaza de Sus, Frăsinet, Gura Beliei, Irimești, Nistorești, Podu Corbului, Podu Vadului, Surdești și Valea Târsei.[4] Conform legendei, numele provine de la „o ciobăniță brează”, adică ce avea o șuviță albă în părul negru.[5] Toponimicul este de origine slavă, însemnând „mesteacăn” sau „pădure de mesteceni”.[6] A fost declarată stațiune balneo-climaterică în anul 1928, calitatea aerului fiind comparată cu cea din Davos. Localitatea a fost menționată în anul 1667 ca o parte a averii Elenei Cantacuzino. Totuși, prima atestare documentară se consideră a fi cea din 1503 din Registrele Brașovului în care este amintit Neagoe din Breaza, un negustor. Breaza a funcționat ca vamă din 1834 până în anul 1852, când a fost mutată la Predeal.
Localitatea se află în zona subcarpatică, la o altitudine de 380–450 m, pe o terasă situată la o înălțime de 50–60 m deasupra albiei râului Prahova. Clima este specifică dealurilor Subcarpatice, înregistrându-se o temperatură medie de 19,6 °C și 129 de zile senine pe an. Flora și fauna sunt diverse, hidrografia compunându-se din râul Prahova și afluenții săi.[7] Aici se află Colegiul Național Militar „Dimitrie Cantemir”.