Concursul Muzical Eurovision 2015

Concursul Muzical Eurovision 2015 Building Bridges (Construind poduri)
Data semifinalei I	19 mai 2015
Data semifinalei a II-a	21 mai 2015
Data finalei	23 mai 2015
Prezentatori	Alice Tumler Mirjam Weichselbraun Arabella Kiesbauer Conchita Wurst
Supervizor executiv	Jon Ola Sand
Televiziune-gazdă	ORF
Sală	Wiener Stadthalle, Viena, Austria
Piesă câștigătoare	Suedia „Heroes”
Sistem de votare
Se vor acorda puncte de la 1 pana la 12, fără 9 și 11.
Număr de cântece	40
Debuturi	Australia (invitat)
Reveniri	Cipru Serbia Cehia
Retrageri	Ucraina
0 puncte	Austria (țara-gazdă) Germania
Harta participanților      Țări care nu s-au calificat în finală.      Țări care și-au ales reprezentantul și/sau melodia.      Țări care au participat în trecut, dar nu și în 2015.
Distribuția țărilor în semifinale      Țări participante în prima semifinală.      Tări finaliste care votează în prima semifinală.      Țări participante în a doua semifinală.      Țări finaliste care votează în a doua semifinală.
Concursul Muzical Eurovision
◄ 2014 2016 ►
Modifică text

Concursul Muzical Eurovision 2015 a fost cea de-a 60-a ediție a Concursului Muzical Eurovision. Concursul s-a desfășurat în Austria ca urmare a victoriei Conchitei Wurst la concursul din 2014 cu piesa Rise Like a Phoenix. Câștigător al ediției din 2015 a devenit reprezentantul Suediei, Måns Zelmerlöw, cu piesa Heroes.

Evenimentul s-a desfășurat în Viena, pe arena Wiener Stadthalle. Cele două semifinale au fost stabilite pentru 19 și 21 mai 2015, iar finala a avut loc pe 23 mai 2015.^[1] Aceasta este a doua oară când Austria organizează Eurovisionul, prima dată fiind în 1967. În cadrul unei întâlniri între televiziunea gazdă ORF și EBU, a fost prezentată echipa ce se va ocupa cu organizarea. Edgar Böhm, care este și șef pe divertisment la ORF, a fost ales ca producător executiv.^[2]

Pentru prima data în ultimii 12 ani, Ucraina a decis să nu mai participe în concurs, în timp ce Cehia, Cipru și Serbia revin după pauza de 1 an, respectiv 5. Aceasta ediție marchează și debutul Australiei în concurs, în semn de recunoștință pentru cei peste 30 de ani de transmitere a Eurovision-ului pe micile ecrane. În caz de câștig, televiziunea australiană SBS urma să aleagă un oraș european apt de a găzdui evenimentul și să contribuie la organizare.

Prin această ediție, Eurovision a stabilit un record mondial Guinness, fiind desemnată cea mai longevivă competiție muzicală anuală de televiziune din lume.^[3]