Congresul General al Bucovinei | |
Tip | |
---|---|
Tip | Unicameral |
Conducere | |
Președinte | Iancu Flondor |
Structură | |
Membri | 100 |
Sediu | |
Cernăuți | |
Website | |
Modifică date / text ![]() |
Congresul General al Bucovinei a fost un organ format din reprezentanții aleși ai românilor și ai naționalităților din Ducatul Bucovinei, după intervenția militară română în această regiune, care a proclamat unirea Bucovinei cu Regatul României în 1918.
Pe 28 noiembrie 1918,[1] Congresul l-a ales pe Iancu Flondor în calitate de președinte și a votat pentru Unirea cu Regatul României, cu sprijinul deplin al reprezentanților românii, germani și polonezi; ucrainenii nu au vrut să participe.[2][3] La ședința Congresului au participat 74 delegați ai Consiliului Național Român, 6 delegați ai polonezilor, 7 delegați ai germanilor, 12 reprezentanți ai comunelor rutene de peste Prut, 3 deputați din Sfatul Țării din Basarabia, 3 participanți din Ardeal.[4] Reprezentanții Consiliului Național Ucrainean au boicotat Congresul General al Bucovinei, pentru motivul că ei făceau parte din Rada Ucraineană din Liow.
Cei șase reprezentanți polonezi erau: Bazyl Duzinkiewicz, Emil Kaminski, Stanisław (Stanislaus) Kwiatkowski, Wladislaw Pospiszil, Leopold Szweiger și Edmund Wicentowicz.[5] Printre reprezentanții români se numărau Iancu Flondor, Vladimir de Repta, Dionisie Bejan, Ion Nistor, Octavian Gheorghian, Radu Sbiera, Vasile Crăciun, Gheorghe Șandru, Vasile Marcu, Dimitrie Bucevschi, Gheorghe Voitcu, Vasile Alboi-Șandru, Ion Candrea.
|autor=
și |nume=
(ajutor)