În legislația din România, consiliul de familie este o instituție prevăzută de Codul Civil din 2011[1] și este un organ consultativ (fără personalitate juridică) constituit de instanța de tutelă, cu rolul de a supraveghea modul în care tutorele își exercită drepturile și își îndeplinește îndatoririle cu privire la persoana și bunurile minorului. Până la înființarea instanțelor de tutelă, atribuțiile acestora sunt exercitate de către judecătorii.
Consiliul de familie din codul civil este cu totul diferit ca și componență, rol, și situații în care se constituie, de instituția cu aceeași denumire reglementată prin legea nr.217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, definită ca fiind „asociația fără personalitate juridică și fără scop patrimonial, formată din membrii familiei care au capacitate deplină de exercițiu”, cu rol de prevenire a situațiilor conflictuale și de medierea între membrii familiei.