Copiii Dunei

Copiii Dunei (1976) (titlu original Children of Dune) este un roman science fiction al scriitorului Frank Herbert, al treilea din seria de șase romane a căror acțiune se desfășoară în Universul Dune. Vândută inițial în peste 75.000 de exemplare, a devenit primul best-seller hardcover science fiction.^[1] Romanul a fost bine primit de critică datorită intrigii incitante, a acțiunii și a atmosferei,^[2] și a fost nominalizat la Premiul Hugo pentru "Cel mai bun roman" în 1977.^[3] A apărut la început în foileton în revista Analog Science Fiction and Fact în 1976, și a fost ultimul roman din seria Dune apărut în foileton înainte de a apărea în volum. Romanele Mântuitorul Dunei și Copiii Dunei au fost ecranizatea într-un miniserial de televiziune intitulat Copiii Dunei, difuzat în premieră de Sci-Fi Channel în 2003. În 2002, Science Fiction Book Club a publicat cele două romane într-un singur volum.^[4]

^ Touponce, William F. (1988). „Herbert's Reputation”. Frank Herbert. Boston, Massachusetts: Twayne Publishers imprint, G. K. Hall & Co. p. 119. ISBN 0-8057-7514-5. Când Herbert a terminat a treia carte a seriei, Copiii Dunei (1976), a devenit un best-seller autentic de hardcover cu șaptezeci și cinci de mii de exemplare (fără a include aici vânzările de carte din club). A fost primul best-seller hardcover din domeniul science fiction-ului.
^ Jonas, Gerald (1 august 1976). „Of Things To Come”. The New York Times. p. 176. Pentru a aprecia ceea ce aduce Frank Herbert cu trilogia Dune, care se termină cu Copiii Dunei, trebuie să devii obsedat ... Viziunea lui Herbert despre un popor pe care conjunctura îl obligă să fie foarte atent la sistemul ecologic este prezentată cu detalii convingătoare... Ce deosebește cărțile acestea de altele este calitatea obsesivă a imaginației lui Herbert... Să citești trilogia Dune înseamnă să te arunci în obsesia altuia... Fiecare pagină a trilogiei conține o frază care se leagă de monumentalitatea evenimentelor descrise. Herbert fragmentează continuu acțiunea cu citate din surse inventate, care recreează atmosfera de conflicte și rezolvări milenare. Scoase din context, aceste pasaje sună prostesc, ca și cuvintele pline de miez rostite de un înțelept oriental pe scena unui studio de televiziune... Dar elementul de bază al unei obsesii este acesta că nu poate fi criticată din afară; ceea ce separă o poveste obsesivă de succes de un eșec este aceea că cititorul este reținut, la fel ca oaspeții de nuntă de la Coleridge, așa încât 'nu poate decât să asculte',indiferent ce îi spun celelalte simțuri. Pe baza acestui criteriu, eu aș cataloga trilogia Dune ca un succes incontestabil.
^ „1977 Hugo Awards”. World Science Fiction Society. Accesat în 8 martie 2011.
^ Herbert, Frank. Dune Messiah and Children of Dune. 1st SFBC Printing edition (2002), 592 pag. ISBN 0-739-42399-1.

[Touponce_119-1] Touponce, William F. (1988). „Herbert's Reputation”. Frank Herbert. Boston, Massachusetts: Twayne Publishers imprint, G. K. Hall & Co. p. 119. ISBN 0-8057-7514-5. Când Herbert a terminat a treia carte a seriei, Copiii Dunei (1976), a devenit un best-seller autentic de hardcover cu șaptezeci și cinci de mii de exemplare (fără a include aici vânzările de carte din club). A fost primul best-seller hardcover din domeniul science fiction-ului.

[2] Jonas, Gerald (1 august 1976). „Of Things To Come”. The New York Times. p. 176. Pentru a aprecia ceea ce aduce Frank Herbert cu trilogia Dune, care se termină cu Copiii Dunei, trebuie să devii obsedat ... Viziunea lui Herbert despre un popor pe care conjunctura îl obligă să fie foarte atent la sistemul ecologic este prezentată cu detalii convingătoare... Ce deosebește cărțile acestea de altele este calitatea obsesivă a imaginației lui Herbert... Să citești trilogia Dune înseamnă să te arunci în obsesia altuia... Fiecare pagină a trilogiei conține o frază care se leagă de monumentalitatea evenimentelor descrise. Herbert fragmentează continuu acțiunea cu citate din surse inventate, care recreează atmosfera de conflicte și rezolvări milenare. Scoase din context, aceste pasaje sună prostesc, ca și cuvintele pline de miez rostite de un înțelept oriental pe scena unui studio de televiziune... Dar elementul de bază al unei obsesii este acesta că nu poate fi criticată din afară; ceea ce separă o poveste obsesivă de succes de un eșec este aceea că cititorul este reținut, la fel ca oaspeții de nuntă de la Coleridge, așa încât 'nu poate decât să asculte',indiferent ce îi spun celelalte simțuri. Pe baza acestui criteriu, eu aș cataloga trilogia Dune ca un succes incontestabil.

[Hugo77-3] „1977 Hugo Awards”. World Science Fiction Society. Accesat în 8 martie 2011.

[4] Herbert, Frank. Dune Messiah and Children of Dune. 1st SFBC Printing edition (2002), 592 pag. ISBN 0-739-42399-1.

[1]

[2]

[3]

[4]

Copiii Dunei

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia