Cristologia (din franceză Christologie[1]) este o disciplină a teologiei creștine care se concentrează pe studiul naturii (persoanei) și al lucrării (rolul în mântuire) al lui Isus Cristos [2][3][4][5]. Ea studiază umanitatea și divinitatea lui Isus Cristos și relația dintre aceste două naturi[6], și rolul pe care îl joacă în mântuire.
Cele mai vechi scrieri creștine au dat mai multe titluri lui Isus, cum ar fi Fiul Omului, Fiul lui Dumnezeu, Mesia și Kyrios, care toate erau derivate din scripturile ebraice[web 1]. Acești termeni s-au concentrat în jurul a două teme, și anume: „Isus ca figură preexistentă care devine om și apoi se întoarce la Dumnezeu ” și „Isus ca o creatură aleasă și„ adoptată ”de Dumnezeu”.
Din secolele al II-lea până în al V-lea, relația dintre natura umană și divină a lui Cristos a fost un obiectiv principal al dezbaterilor în biserica timpurie și la primele șapte concilii ecumenice. În anul 451, Conciliul de la Calcedon a emis o formulare a unirii ipostatice a celor două naturi ale lui Hristos, una umană și una divină, „unite fără contopire, și fără împărțire”[7]. Majoritatea ramurilor majore ale creștinismului occidental și ale ortodoxiei estice se subscriu la această formulare[7], în timp ce multe ramuri ale Bisericilor Ortodoxe Orientale o resping[8][9][10] aderând la miafizitism.
Eroare la citare: Există etichete <ref>
pentru un grup numit „web”, dar nu și o etichetă <references group="web"/>