Cruciada a cincea (1217–1221) a fost o încercare de recucerire a Ierusalimului și a restului Țării Sfinte prin cucerirea mai întâi a sultanatului Egiptean ayyubid.
Papa Honorius al III-lea a organizat armatele cruciate conduse de Leopold al VI-lea al Austriei și Andrei al II-lea al Ungariei și o incursiune militară care a lăsat până în cele din urmă Orașului Sfânt în mâinile musulmanilor. Mai târziu, în 1218, o armată germană condusă de Oliver al Kölnului și o armată mixtă de olandezi, flamanzi și frizieni condusă de William I al Olandei s-au alăturat expediției. Pentru a cuceri orașul Damietta din Egipt, ei s-au aliat cu turcii selgiucizi din Sultanatul de Rum din Anatolia, care i-au atacat pe ayyubizi în Siria pentru a ușura sarcina creștinilor.
După ocuparea portului Damietta, cruciații s-au îndreptat spre Cairo în iulie 1221, dar au fost obligați să-și întrerupă înaintarea din cauza epuizării stocurilor de harană. Egiptenii au executat un atac de noapte, care a dus la moartea a numeroși cruciați și în cele din urmă, la capitularea întregii armate. Sultanul egiptean Al-Kamil a căzut de acord asupra unui armistițiu de opt ani cu europenii.