Cruciada din 1101 a fost o cruciadă minoră formată din trei mișcări separate, organizate în 1100 și 1101, după succesul primei cruciade. A mai fost numită și Cruciada celor slabi de înger datorită numărului mare de participanți care s-au alăturat acestei cruciade după ce se întorseseră din drumul către Ierusalim în timpul primei cruciade.
După succesul primei cruciade, a fost lansat un apel pentru recrutarea de întăriri pentru forțele armate ale nou înființatului Regat al Ierusalimului. Papa Pascal al II-lea, succesorul lui Urban al II-lea, (care murise fără să se poată bucura de victoria cruciadei pe care o inițiase), a cerut organizarea unei noi expediții. Papa a chemat cavalerii care juraseră să participe la cruciadă, dar care nu plecaseră niciodată către Țara Sfântă, sau care se întorseseră din drum mai înainte de a ajunge să lupte. Unii dintre acești oameni erau deja subiectul batjocurii publice și existau presiuni mari ca ei să se reîntoarcă în Orient. Spre exemplu, Adela a Angliei, soția lui Ștefan de Blois, un cavaler care fugise în 1098 din Antiohia asediată de musulmani, era așa de rușinată de fapta soțului său, încât nu-i mai permisese să locuiască în aceeași casă cu ea.