Curba Martin este o lege de putere utilizată de oceanografi pentru a descrie exportul de carbon organic particulat (POC) către fundul oceanului. Curba este controlată de doi parametri: adâncimea de referință în coloana de apă și un parametru de remineralizare, care reprezintă o măsură a ratei la care se atenuează fluxul vertical de POC.[1] Aceasta poartă numele oceanografului american John Martin.
Curba Martin a fost utilizată în studiul ciclului carbonului oceanic și a contribuit la înțelegerea rolului oceanului în reglarea concentrației de CO2 din atmosferă.