Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Dioxid de siliciu | |
![]() SiO2 nu este moleculă, ci formula chimică a unei grupe de polimeri anorganici, la fiecare atom-Si fiind legați 4 atomi de oxigen. | |
![]() | |
Nume IUPAC | Dioxid de siliciu |
---|---|
Alte denumiri | Oxid de siliciu silicat Aerosil |
Identificare | |
Număr CAS | diferit, ex. . 7631-86-9, 112945-52-5, 112926-00-8, 14808-60-7 |
ChEMBL | CHEMBL3188292 |
PubChem CID | 24261 |
Informații generale | |
Formulă chimică | SiO2 |
Masă molară | 60,1 g/mol |
Proprietăți | |
Densitate | 1,9 - 4,29 g/cm³, frecvent 2,2 (amorf) până la 2,65 (cristalin) g/cm³ |
Starea de agregare | solidă |
Punct de topire | 1723 °C |
Punct de fierbere | 2230 °C |
Duritate (Scara Mohs) | 4 - 10 MV/cm (depinde de modul de producere. ex la o oxidație umedă 4 - 6 MV/cm valoare mai ridicată la oxidare uscată.) |
Presiune de vapori | 0 mm Hg ![]() |
Fraze S | S22 |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text ![]() |
Dioxidul de siliciu este denumirea grupei reprezentate prin formula chimică SiO2 fiind confundat de unii cu acidul silicic H4SiO4 sau denumit incorect oxid de siliciu. Dioxidul de siliciu este partea componentă cea mai importantă a sticlei și a silicaților, a căror formă cea mai reprezentativă este cuarțul.