Compact disc | |
Suprafața lizibilă a unui disc compact include o pistă spirală înfășurată suficient de strâns pentru a face ca lumina să difracțieze într-un spectru vizibil complet. | |
Tip: | Disc optic |
---|---|
Codare: | diverse |
Capacitate: | De obicei până la 700 MiB (până la 80 de minute de audio), 800 MiB (de asemenea până la 90 de minute de audio), 870 MiB (și până la 99 de minute de audio) |
Mecanism de citire: | Lungime de undă 780 nm, lungime de undă 800 nm, lungime de undă 870 nm (marginea infraroșu și roșu) laser semiconductor (playerele timpurii au folosit lasere cu heliu-neon),[1] 1,200 Kbit/s (1×) |
Mecanism de scriere: | Lungime de undă 780 nm, lungime de undă 800 nm, lungime de undă 870 nm (marginea infraroșu și roșu) laser semiconductor în formate de înregistrare CD-R și CD-RW, matriță presată (stamper) în formate numai pentru citire |
Standard Internațional: | Rainbow Books |
Dezvoltat de: | Sony Philips |
Dimensiuni fizice: | Diametru: 120 mm (4,7 in) Grosime: 1,2 mm (0,047 in) |
Extins la: | CD-RW DVD Super Audio CD |
Folosire: | Stocare de date |
Provenit din: | LaserDisc |
extins la: | CD-RW DVD Super Audio CD |
Modifică text |
Discul compact (numit și prin termenul englezesc compact disc, scris și compact-disc,[2] sau prin abrevierea CD pronunțată [sidi][3]) este un disc optic folosit pentru a stoca informații de natură foarte diversă în format digital, creat inițial pentru înregistrări audio. Discul se numește optic după procedeul de înregistrare (scriere) și redare (citire), bazat pe utilizarea unui fascicul de lumină laser focalizat. Spre deosebire de discurile de patefon și discurile dure, CD-urile sunt înregistrate pe o singură față.