Dreptul de supraveghere (droit de surveillance în franceză[1]) reprezintă drept al oricărui părinte care nu a fost decăzut din exercițiul drepturilor părintești[2]. Acest drept se păstrează de către părintele necustodian atât Codul Familiei abrogat [3] cât și noul cod civil [4] sau Legea protecției copilului [5] având precizări în acest sens. Acest drept rezidual consultativ, dar fundamental, permite părinților să urmărească școlarizarea copiilor, activitățile culturale, sportive, spirituale, deplasările inclusiv cele în străinătate, părintele dându-și avizul privind orientările vieții copilului său.[6]
- ^ Parents d'élèves - Autorité parentale - Éduscol
- ^ a se vedea prevederile art. 493 din codul civil al României
- ^ conform dispozițiilor art. 43 alin. 3 din Codul Familiei abrogat "părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională."
- ^ conform dispozițiilor art. 493 din codul civil părinții au dreptul și îndatorirea de supraveghere a copilului minor.".
- ^ conform dispozițiilor art. 31 din Legea 272/2004 "Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor. (2) Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său"
- ^ Sur le droit de surveillance, à fortiori l'autorité parentale! - Blog du Réseau Colin Bagnard pour les enfants du divorce