Ducatul de Bavaria | |||||
| |||||
| |||||
![]() Localizare | |||||
Capitală | Regensburg | ||||
---|---|---|---|---|---|
Guvernare | |||||
Istorie | |||||
Modifică date / text ![]() |
Ducatul Bavariei (în germană Herzogtum Bayern) a fost o regiune de frontieră situată în partea de sud-est a Regatului Merovingian din secolul al VI-lea până în secolul al VIII-lea. Stabilit de triburile bavareze, ducatul a fost condus de duci (în latină duces) în timpul Imperiului Franc. Un nou ducat a fost creat în această regiune în timpul declinului Imperiului Carolingian la sfârșitul secolului al IX-lea. A fost unul dintre ducatele originare ale Franciei Răsăritene care a evoluat și transformat în Sfântul Imperiu Roman.
În timpul luptelor interne ale dinastiei ottoniene, teritoriul ducatului bavarez a fost considerabil diminuat prin apariția și separarea Ducatului Carintia în 976. Între 1070 și 1180 împăraților Sfântului Imperiu Roman li s-a opus din nou puternic ducatul Bavaria, în special familia Welfilor. În conflictul final dintre dinastiile Welf și Hohenstaufen, împăratul Frederic Barbarossa i-a impus interdicția imperială ducelui Henric Leul și l-a privat de feudele sale din Bavaria și Saxonia. Împăratul a dat Bavaria Casei de Wittelsbach, care păstrat-o în stăpânire până în 1918. În timpul Războiului de Treizeci de ani în 1623 ducele bavarez a primit titlul de principe elector.
Ducatul medieval se întindea în regiunile Bavaria Superioară, Bavaria Inferioară și Palatinatul Superior al Rinului, iar în cadrul statului german contemporan ducatul se întindea în Bavaria actuală, precum și în regiunile austriece adiacente Tirol, Salzburg și partea de vest a Austriei Superioare. Principala reședință ducală a fost la Regensburg, iar apoi la München.