Ducatul de Saxonia

Stemă

Localizare

Limbă

Guvernare

Istorie

Ducatul de Saxonia a fost inițial teritoriul în care s-au stabilit saxonii la începutul Evului Mediu, în care aceștia au fost supuși de către Carol cel Mare în cadrul războaielor saxone începând cu anul 772 și care a fost încorporat în Imperiul carolingian (Francia) din 804. Până la depunerea ducelui Henric Leul din dinastia Welfilor în 1180, titlul ducal a fost deținut de către Casa de Ascania, iar în 1296 restul teritoriilor a fost împărțit între ducatele de Saxa-Wittenberg și Saxa-Lauenburg.

Ducatul de origine al Saxoniei acoperea cea mai mare parte a nordului actual al Germaniei, incluzând actualele landuri de Saxonia Inferioară și Saxonia-Anhalt până la râurile Elba și Saale în răsărit, orașele-state de Bremen și Hamburg, precum partea din Westfalia numită Renania de Nord-Westfalia și regiunea Holstein (Nordalbingia) din landul Schleswig-Holstein. La sfârșitul secolului al XII-lea, ducele Henric Leul a mai ocupat regiunea adiacentă din Mecklenburg (fosta Marca Billungilor).