Un electrolit este un mediu care găzduiește ioni. Acești ioni facilitează conductivitatea electrică prin mișcarea lor, însă nu permit conductivitatea electronilor.[1][2][3] Acest mediu cuprinde majoritatea sărurilor solubile, acizilor și bazelor dizolvate într-un solvent polar, precum apa. Atunci când aceste substanțe se dizolvă, ele se descompun în cationi și anioni, care se răspândesc uniform în întregul solvent.[4] De asemenea, există electroliți în stare solidă. În domeniul medicinei și uneori în chimie, termenul de electrolit se referă la substanța care este dizolvată.[5][6]
Din punct de vedere electric, o astfel de soluție este neutră. Atunci când se aplică un potențial electric unei astfel de soluții, cationii din soluție sunt atrași de electrodul care are o abundență de electroni, în timp ce anionii sunt atrași de electrodul care are un deficit de electroni. Mișcarea anionilor și cationilor în direcții opuse în interiorul soluției generează un curent electric. Unele gaze, precum clorura de hidrogen (HCl), pot funcționa ca electroliți în condiții de temperatură ridicată sau presiune scăzută.[necesită clarificare] Soluțiile de electroliți pot rezulta și din dizolvarea unor polimeri biologici (de exemplu, ADN, polipeptide) sau sintetici (de exemplu, polistiren sulfonat), denumiți „polielectroliți”, care conțin grupări funcționale încărcate. O substanță care se disociază în ioni în soluție sau în topitură dobândește capacitatea de a conduce electricitatea. Sodiul, potasiul, clorura, calciul, magneziul și fosfatul în fază lichidă sunt exemple de electroliți.
În domeniul medical, înlocuirea electroliților devine necesară atunci când o persoană suferă de vărsături sau diaree prelungite, precum și în urma transpirației cauzate de activitatea atletică intensă. Există soluții comerciale de electroliți disponibile, în special pentru copiii bolnavi (de exemplu, sărurile de rehidratare orală, Suero Oral(d) sau Pedialyte) și pentru sportivi (băuturi sportive). Monitorizarea nivelului electroliților este esențială în tratamentul anorexiei și bulimiei.
În domeniul științific, electroliții constituie una dintre componentele esențiale ale celulelor electrochimice.[7]
În cadrul medicinei clinice, referințele la electroliți se referă, de obicei prin metonimie, la ioni și, în special, la concentrațiile acestora (în sânge, ser, urină sau alte fluide corporale). Prin urmare, atunci când se menționează nivelurile de electroliți, se face de obicei referire la diferitele concentrații de ioni, nu la volumele de fluid.