Eroziunea solului

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.

Prin eroziune se înțelege degradarea solului sau a rocilor, caracterizată prin desprinderea particulelor neconsolidate și îndepărtarea lor prin acțiunea ploii sau a vântului. Eroziunea poate fi combătută prin lucrări hidrotehnice, împăduriri etc. Eroziunea solului este deplasarea particulelor de solid de la suprafața uscatului prin acțiunea vântului, apei sau gheții sau ca urmare a acțiunii unor organisme vii (bioeroziune).

Eroziunea este de mai multe feluri:

• eroziune eoliană – îndepărtarea progresivă a fragmentelor de sol și roci prin acțiunea vântului.
• eroziune fluvială- distrugerea progresivă a materialului din albia și din malurile unui râu. Stabilizarea malurilor se poate face prin plantarea de copaci.
• eroziune glaciară - îndepartarea progresivă a rocilor de bază, a solului și a altor materiale de către ghețari.
• eroziune marină - îndepărtarea treptată a materiilor din alcătuirea zonei litorale de către mare.
• eroziune pluvială - eroziune areolară incipientă, rezultată prin izbirea solului, descoperit de vegetatie, de către picăturile de ploaie.
• eroziune termică - topirea unor bucăți de gheață încorporate în sedimentele de mal sau de albie, ce antrenează particule de sol, creând denivelări, nișe de mal etc.