Back شكوكية أوروبية Arabic شكوكيه اوروبيه ARZ Euroescepticismu AST Avropa skeptisizmi Azerbaijani Еўраскептыцызм Byelorussian Эўраскептыцызм BE-X-OLD Евроскептицизъм Bulgarian Euroescepticisme Catalan ئەورووپاگومانی CKB Euroskepticismus Czech

Euroscepticism

Uniunea Europeană
Flag of the European Union

Acest articol face parte din seria
Politica și Guvernanța
Uniunii Europene

Parlamentul European
Consiliul European
Consiliul de Miniștri
Comisia Europeană
Curtea de Justiție
Alte instituții
Politici și aspecte
Afaceri externe
Alegeri
Legislație

 v • d • m 

Un afiș grec împotriva Uniunii Europene

Euroscepticismul este o poziție politică care critică Uniunea Europeană și integrarea europeană.[1][2][3] Ea variază de la cei care se opun unor instituții și politici ale UE și caută reforme (eurorealism, eurocritic sau euroscepticism moderat), până la cei care se opun aderării la UE și văd UE ca ireformabilă (anti-unionism, anti-EUism sau euroscepticism dur).[4][5][6] Opusul euroscepticismului este cunoscut sub numele de pro-europenism sau unionism european.

Principalii exponenți ai euroscepticismului cred că integrarea subminează suveranitatea națională și statul național,[7][8] că UE este o organizație elitistă și lipsită de legitimitate democratică și transparență,[7][8] că este prea birocratică și risipitoare,[7][9][10] că încurajazează creșterea imigrației,[7] sau este percepută ca fiind o organizație neoliberală care apără interesele elitei marilor corporații în detrimentul clasei muncitoare,[11] că este responsabilă pentru austeritate[7] și că încurajează privatizarea.[12]

Euroscepticismul se regăsește în grupuri de-a lungul spectrului politic, atât pe stânga cât și pe dreapta, și adesea se regăsește în partidele populiste.[13][7] Deși critică UE din multe dintre aceleași motive, euroscepticii populiști de stânga se concentrează pe problemele economice mai mult, precum criza datoriilor europene și pe Parteneriatul de Investiții și Comerț Transatlantic,[12][14][15][16] în timp ce euroscepticii populiști de dreapta se concentrează mai mult pe naționalism și imigrație, precum criza refugiaților din 2015.[17] Ascensiunea partidelor dreptei radicale începând cu anii 2000 este strâns legată de ascensiunea euroscepticismului.[18]

Sondajele Eurobarometru asupra cetățenilor UE arată că încrederea în UE și instituțiile acesteia a scăzut puternic între 2007 și 2015.[19] În acea perioadă, a fost constant sub 50%.[20] Un sondaj din 2009 a arătat că sprijinul pentru aderarea la UE a fost cel mai scăzut în Regatul Unit, Letonia și Ungaria.[21] Până în 2016, țările care priveau UE cel mai defavorabil erau Regatul Unit, Grecia, Franța și Spania.[22] Referendumul din 2016 privind menținerea în Uniunea Europeană a Regatului Unit a dus la un vot de 51,9% în favoarea părăsirii UE (Brexit), decizie care a intrat în vigoare pe 31 ianuarie 2020.

Din 2015, încrederea în UE a crescut în majoritatea țărilor UE, ca urmare a scăderii ratelor șomajului și a sfârșitului crizei refugiaților.[23] Un sondaj Eurobarometru după alegerile din 2019 a arătat că 68% dintre cetățeni susțin UE, cel mai înalt nivel din 1983; cu toate acestea, sentimentul că lucrurile merg într-o direcție greșită în UE a crescut la 50%.[24] Încrederea în UE a crescut semnificativ la începutul pandemiei de COVID-19, cu niveluri care variau între statele membre.[25][26]

  1. ^ "EU-Scepticism vs. Euroscepticism. Re-assessing the Party Positions in the Accession Countries towards EU Membership" in Laursen, Finn (ed.) EU Enlargement: Current Challenges and Strategic Choices, Bruxelles: Peter Lang.
  2. ^ Kirk, Lisbeth (). „EU scepticism threatens European integration”. EU Observer. Accesat în . 
  3. ^ Therése Hultén "Swedish EU-Scepticism: How is it Compatible with the Support for Enlargement?"
  4. ^ "Marine Le Pen's Real Victory". The Atlantic, 7 May 2017.
  5. ^ Erkanor Saka (). Mediating the EU: Deciphering the Transformation of Turkish Elites (PhD Thesis). p. 202. ISBN 978-1109216639. Accesat în . [nefuncțională]
  6. ^ Matthew (). „Why anti-EUism is not left-wing”. Workers' Liberty. Alliance for Workers Liberty. Accesat în . 
  7. ^ a b c d e f Euroscepticism or Europhobia: Voice vs Exit?. Jacques Delors Institute. November 2014. pp.4–6
  8. ^ a b Alibert, Juliette. Euroscepticism: The root causes and how to address them. Heinrich Böll Foundation. October 2015.
  9. ^ Kopel, David, Silencing opposition in the EU, Davekopel.org, arhivat din original la , accesat în  
  10. ^ Hannan, Daniel (). „Why aren't we shocked by a corrupt EU?”. The Daily Telegraph. London. Arhivat din originalNecesită abonament cu plată la . Accesat în . 
  11. ^ John FitzGibbon, Benjamin Leruth, Nick Startin (editors). Euroscepticism as a Transnational and Pan-European Phenomenon. Taylor & Francis, 2016. p.133
  12. ^ a b Jones, Owen (). „The left must put Britain's EU withdrawal on the agenda”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. 
  13. ^ Fortunato, Piergiuseppe; Pecoraro, Marco (). „Social media, education, and the rise of populist Euroscepticism”. Humanities and Social Sciences Communications. 9 (1): 301. doi:10.1057/s41599-022-01317-y Accesibil gratuit. PMC 9428866 Accesibil gratuit. PMID 36065426 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  14. ^ Carden, Edward (). „Party like it's 1975: how the Left got Eurosceptic all over again”. New Statesman. 
  15. ^ John FitzGibbon, Benjamin Leruth, Nick Startin (editors). Euroscepticism as a Transnational and Pan-European Phenomenon. Taylor & Francis, 2016. p.105
  16. ^ Pirro, Andrea LP; Taggart, Paul; Kessel, Stijn van (). „The populist politics of Euroscepticism in times of crisis: Comparative conclusions” (PDF). Politics (în engleză). 38 (3): 378–390. doi:10.1177/0263395718784704. 
  17. ^ Hobolt, Sara. "The Crisis of Legitimacy of European Institutions", in Europe's Crises. John Wiley & Sons, 2018. p.256
  18. ^ Han Werts, Marcel Lubbers, and Peer Scheepers (2013) Euro-scepticism and radical right-wing voting in Europe, 2002–2008: Social cleavages, socio-political attitudes and contextual characteristics determining voting for the radical right Arhivat în , la Wayback Machine., European Union Politics, vol. 14 no. 2: 183–205.
  19. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Eurobarometer Autumn 2015, Trust in EU
  20. ^ Spring 2015 Standard Eurobarometer: Citizens see immigration as top challenge for EU to tackle. European Commission. 31 July 2015.
  21. ^ „Standard Eurobarometer 71 (fieldwork June–July 2009)” (PDF). European Commission. septembrie 2009. pp. 91–3. Accesat în . 
  22. ^ Wright, Oliver (), „Euroscepticism on the rise across Europe as analysis finds increasing opposition to the EU in France, Germany and Spain”, The Independent, accesat în  
  23. ^ „European spring – Trust in the EU and democracy is recovering”. Bruegel.org. . 
  24. ^ „Closer to the Citizens, Closer to the Ballot”. Closer to the Citizens, Closer to the Ballot. Accesat în . 
  25. ^ „Living, working and COVID-19 data”. Eurofound (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  26. ^ „Trust has increased in EU but dropped in national governments: Survey”. Politico (în engleză). . Accesat în . 
From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by Nelliwinne