Back Verbuiging Afrikaans تصريف (لغة) Arabic Flexion BAR Словазмяненне Byelorussian Словазьмена BE-X-OLD Flexió Catalan Ohýbání Czech Сăмах улшăнăвĕ CV Ffurfiant Welsh Bøjningsform Danish
gat- – radical;
-o – sufix specific masculinului;
-a – sufix specific femininului;
-s – sufix de plural
În gramatică, flexiunea (< fr flexion < la flexio „îndoire”) este, în unele limbi, un procedeu de exprimare a categoriilor gramaticale proprii limbilor respective, prin asocierea la o bază a unor morfeme gramaticale[1][2][3][4][5][6]. Dincolo de această definiție generală, la diverși autori se găsesc viziuni diferite despre flexiune.
După unii autori, flexiune este numai procedeul care schimbă forma cuvântului prin afixe care fac corp comun cu baza la care se adaugă[3][4][6][5]. Alți autori consideră flexiune și folosirea unor cuvinte gramaticale nealipite la bază, precum articole, verbe auxiliare, prepoziții etc., în care văd afixe mobile. În această viziune ar exista o flexiune sintetică (prin afixe alipite la bază), o flexiune analitică (prin afixe mobile) și o flexiune mixtă, concomitent sintetică și analitică[2].
Flexiunea se deosebește de altă operație care constă în adăugarea de afixe, anume derivarea, prin faptul că acesta este un procedeu de formare de cuvinte noi[7].
În acest articol se tratează ca afixe gramaticale numai morfemele care intră în compoziția cuvântului, iar ca flexiune numai folosirea acestora.