Ghetouri naziste

Odată cu invadarea Poloniei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, autoritățile Germaniei Naziste au înființat ghetouri pe teritoriul ocupat în Europa în scopul de a-i izola și de a-i deține pe evrei și, uneori, și pe locuitorii de etnie romă, în zone restrânse geografic ale orașelor și târgurilor exploatate de ocupanți. În documente și pe pancartele de la intrarea în ghetouri, naziștii germani s-au referit la ele, de obicei, sub numele de Jüdischer Wohnbezirk sau Wohngebiet der Juden, traduse ambele drept Cartierul Evreiesc. Au existat mai multe tipuri distincte de ghetouri, printre care ghetouri deschise, ghetouri închise, ghetouri de muncă, de tranzit și de exterminare, așa cum sunt definite de istoricii Holocaustului. Într-un număr de cazuri, aici au avut loc acțiuni de rezistență ale evreilor împotriva ocupației germane, cunoscute colectiv sub numele de revolte din ghetou.^[1]