Back جيورجيو مورودر Arabic جيورجيو مورودر ARZ جورجو مورودر AZB Джорджо Мородер Bulgarian Giorgio Moroder Catalan Giorgio Moroder Czech Giorgio Moroder Danish Giorgio Moroder German Τζόρτζιο Μορόντερ Greek Giorgio Moroder English
.jpg)
Giovanni Giorgio Moroder pronunție în italiană: /dʒoˈvanni ˈdʒordʒo moˈrɔːder/, Pronunție în germană: /mɔˈʁoːdɐ/; (n. , Ortisei, Venezia Tridentina(d), Italia)[10][11] este un compozitor și producător muzical italian. Supranumit „Părintele Disco-ului”,[12][13][14] Moroder este creditat cu pionieratul stilului euro disco și a muzicii dance electronice.[15] Folosirea sintetizatoarelor în munca sa a avut o influență mare asupra mai multor genuri muzicale precum hi-NRG, Italo disco, synth-pop, new wave, house și techno.[15][16][17]
Când se afla în Munchen în anii 1970, Moroder și-a deschis propria casă de discuri numită Oasis Records, care câțiva ani mai târziu a devenit o subdiviziune a Casablanca Records. El este fondatorul fostului Studiou Musicland din Munchen, un studio de înregistrări folosit de mulți artiști, inclusiv Rolling Stones, Electric Light Orchestra, Led Zeppelin, Deep Purple, Queen și Elton John.[18] A produs single-uri pentru Donna Summer la mijlocul și sfârșitul anilor 1970, inclusiv „Love to Love You Baby”, „I Feel Love”, „Last Dance”, „MacArthur Park”, „Hot Stuff”, „Bad Girls”, „Dim All the Lights”, „No More Tears (Enough Is Enough)” și „On the Radio”. În această perioadă a lansat și multe albume, inclusiv From Here to Eternity (1977) și E=MC² (1979).[19]
Giorgio Moroder a produs albumul disco, lansat la Elektra Records în 1979, al artistei Suzi Lane, numit „Ooh La La”, care a avut doua single-uri clasate pe primul loc în topul Billboard disco/dance, „Ooh La La” împreuna cu „Harmony”. A început să compună coloane sonore și partituri de film, inclusiv Midnight Express, American Gigolo, Superman III, Scarface, The NeverEnding Story și restaurarea Metropolis din 1984. Creațiile lui Moroder pentru filmul Midnight Express (1978), care conținea hitul internațional „Chase”, i-au adus premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră și premiul Globul de Aur pentru cea mai bună coloană sonoră. De asemenea, a produs o serie de melodii disco electronice pentru Three Degrees, două albume pentru Sparks și câteva melodii de pe albumul lui Bonnie Tyler, Bitterblue, precum și single-ul ei din 1985 „Here She Comes”. În 1990, a compus „Un'estate italiana”, melodia oficială a Cupei Mondiale FIFA 1990.
Moroder a creat cântece pentru mulți interpreți, inclusiv David Bowie, Falco, Kylie Minogue, Irene Cara, Janet Jackson, Madleen Kane, Melissa Manchester, Blondie, Japan și France Joli. Moroder a declarat că lucrarea de care este cel mai mândru este „Take My Breath Away” de la Berlin,[20] care i-a adus premiul Oscar pentru cea mai bună melodie originală și premiul Globul de Aur pentru cea mai bună melodie originală după apariția în filmul Top Gun în 1986; el câștigase aceleași premii în 1983 pentru „Flashdance... What a Feeling” (precum și Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună coloană sonoră pentru toată contribuția sa la Flashdance). Pe lângă cele trei premii ale Academiei și cele patru Globuri de Aur, Moroder a primit și patru premii Grammy, două premii People's Choice și peste 100 de discuri de aur și platină. În 2004, a fost inclus în Dance Music Hall of Fame.[21]
- ^ https://www.discogs.com/fr/artist/4205-Giorgio-Moroder?anv=Giorgio&filter_anv=1 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Giorgio Moroder, Munzinger Personen, accesat în
- ^ Giorgio Moroder, Filmportal.de, accesat în
- ^ Giorgio Moroder, Internet Broadway Database, accesat în
- ^ „Giorgio Moroder”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ „Giorgio Moroder”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Tobias Rüther (). „Giorgio Moroder zum Siebzigsten: Ich fühle Liebe”. Frankfurter Allgemeine Zeitung. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Giorgio Moroder”. laut.de. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ "This record was a collaboration between Philip Oakey, the big-voiced lead singer of the techno-pop band the Human League, and Giorgio Moroder, the Italian-born father of disco who spent the '80s writing synth-based pop and film music." Evan Cater. „Philip Oakey & Giorgio Moroder: Overview”. AllMusic. Accesat în .
- ^ „The Legacy of Giorgio Moroder, the "Father of Disco"”. Blisspop. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „'Father of Disco' Giorgio Moroder announces Glasgow date on first ever live tour”. The Sunday Post. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Brewster, Bill (). „I feel love: Donna Summer and Giorgio Moroder created the template for dance music as we know it”. Mixmag(d). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Jim Poe. „Giorgio Moroder: 10 groundbreaking tunes”. The Guardian. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ . Arhivat din original
|archive-url=necesită|url=(ajutor) la . Lipsește sau este vid:|title=(ajutor) - ^ Hecktor, Mirko; von Uslar, Moritz; Smith, Patti; Neumeister, Andreas (). Mjunik Disco – from 1949 to now (în germană). Blumenbar. pp. 212, 225. ISBN 978-3936738476.
- ^ Richardson, Terry (). „The Giorgio Moroder Primer”. Out(d). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „He felt love with Donna Summer, now its Deja Vu for Giorgio Moroder – 11/06/2015”. Australian Broadcasting Corporation. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Disco stars to enter Hall of Fame”. BBC News. . Arhivat din original la . Accesat în .