Grupul de la Marea Ross

Grupul de la Marea Ross a fost o componentă a Expediției Imperiale Transantarctice condusă de Sir Ernest Shackleton între anii 1914-1917. Misiunea sa era să stabilească o serie de depozite de aprovizionare pe parcursul Ghețarului de Șelf Ross de la Marea Ross până la Ghețarul Beardmore, de-a lungul rutei polare stabilite de expedițiile antarctice anterioare. Grupul principal al expediției, sub comanda lui Shackleton, urma să debarce pe coasta opusă, înspre coasta Mării Wedell, trebuind să mărșăluiască pe continent prin Polul Sud până la Marea Ross. Cum acesta nu ar fi fost în stare să care destul combustibil și provizii, supraviețuirea lor depindea de depozitele lăsate de grupul de la Marea Ross, care i-ar fi ajutat să străbată ultimul sfert din drum.

Shackleton a pornit la drum din Londra pe nava sa, Endurance, îndreptându-se spre Marea Wedell, în august 1914. În acest timp, grupul de la Marea Ross s-a adunat în Australia, înainte de a pleca spre Marea Ross cu cea de a doua navă a expediției, Aurora. Probleme financiare și organizatorice le-au amânat plecarea până în decembrie 1914, fapt ce le-a redus din timpul alocat primului sezon de stabilire a posturilor de aprovizionare. După ce au ajuns, grupul s-a confruntat cu problema stăpânirii tehnicilor de călătorie arctică, pierzând astfel mai mulți câini de tras la sanie. O mare nenorocire s-a întâmplat atunci când Aurora, desprinsă de țărm din cauza unei rafale puternice de vânt de la începutul iernii polare, a lăsat grupul de pe țărm în voia sorții.

În ciuda acestor eșecuri, grupul de la Marea Ross a reușit să facă față certurilor dintre membri, vremii extreme, bolilor și pierderii a trei oameni, ducându-și misiunea la bun sfârșit în timpul celui de-al doilea sezon antarctic. Acest succes a fost însă fără urmări, deoarece grupul principal al lui Shackleton a fost incapabil să acosteze după ce Endurance a fost sfărâmată între ghețurile Mării Wedell. Ulterior, Shackleton și-a condus oamenii într-un loc sigur, dar astfel marșul transcontinental nu a mai avut loc, iar posturile de aprovizionare a grupului de la Marea Ross au fost inutile. El a rămas blocat până în ianuarie 1917, când Aurora, care a fost reparată și reamenajată în Noua Zeelandă, i-a salvat. Recunoașterea publică a eforturilor lor s-a făcut cu întârziere, dar în decursul timpului patru Medalii Albert au fost acordate membrilor expediției, două dintre ele post-mortem. Shackleton a relatat mai târziu că cine și-a dat viața „a făcut-o pentru țara lui ca și cum ar fi făcut-o în Franța sau în Flandra”.^[1]