Hatmanatul (1918)

Statul Ucrainean
Українська Держава
DrapelStemă
DrapelStemă
Imn național
Imnul Ucrainei
Localizare
Localizare
Localizare
CapitalăKiev
Limbălimba ucraineană
Religiecreștinism ortodox[*]
Guvernare
Formă de guvernaredictatură
Istorie
Economie
MonedăKarbovaneț ucrainean
În prezent parte din
Ucraina Ucraina
Rusia Rusia
Belarus Belarus
 Republica Moldova
Polonia Polonia

Hatmanatul (în ucraineană Гетьманат, transliterat: Hetmanat), sau Statul Ucrainean (Українська держава, Ukraiinska derjava) a fost numele statului ucrainean pe parcursul a opt luni din anul 1918. Stabilit printr-o lovitură de stat care a avut sprijinul Puterilor Centrale la , el a pus capăt guvernului Radei Centrale, și a înlocuit Republica Populară Ucraineană, care a fost desființată. Puterea politică, protejată de forțele de ocupație, era concentrată în mâinile hatmanului Pavlo Skoropadski⁠(d), care avea puteri dictatoriale. Statul a dispărut pe 14 decembrie în același an după restaurarea republicii populare cu noul directorat⁠(d).

Deoarece Rada Centrală s-a dovedit incapabilă să impună ordinea și să pună capăt haosului ce cuprinsese Ucraina în primăvara anului 1918, ea a pierdut repede încrederea claselor sociale celor mai favorizate.[1] De asemenea, ea a pierdut și încrederea Puterilor Centrale.[2] Principalul interes al acestora stătea în obținerea de produse alimentare,[3] iar Rada s-a dovedit incapabilă să livreze cantitățile necesare.[4] Răsturnarea Radei și crearea Hatmanatului a fost rezultatul incapacității Germaniei de a exploata resursele țării prin alte mijloace.[5] Chiar dacă ambele guverne depindeau de sprijinul Germaniei, Rada era independentă și mai populară decât succesorul său, deși mai puțin eficientă în administrarea teritoriului.[6]

În practică stat satelit al Germaniei,[7] Hatmanatul a servit pentru exploatarea resurselor agricole ucrainene în folosul Puterilor Centrale.[8] Rechizițiile noului guvern și ale aliaților săi au dus la răscoale țărănești și la ample revolte soldate cu cel puțin nouăsprezece mii de morți primăvara și vara și la privarea ocupanților de controlul asupra unor părți din regiune.[9] Neputând satisface nici cererile populare de reformă socio-economică și nici pe intelectualii naționaliști, Skoropadski a impus revenirea la ordinea prerevoluționară.[10]

Nu a reușit să-și extindă sprijinul forțelor sale armate suficient de mult pentru a rămâne la putere după retragerea Puterilor Centrale la sfârșitul anului 1918.[11] În decembrie 1918, naționaliștii de stânga, care controlau Rada, l-au demis și au restabilit republica sub forma Directoratului Ucrainei⁠(d).[11]

  1. ^ Subtelny 2000, p. 355.
  2. ^ Hunczak 1977, p. 61-64.
  3. ^ Subtelny 2000, p. 356.
  4. ^ Fedyshyn 1971, p. 187.
  5. ^ Fedyshyn 1971, p. 257.
  6. ^ Fedyshyn 1971, p. 258, 260.
  7. ^ Fedyshyn 1971, p. 260.
  8. ^ Fedyshyn 1971, p. 259.
  9. ^ Hunczak 1977, p. 253.
  10. ^ Subtelny 2000, p. 359.
  11. ^ a b Mawdsley 1987, p. 119.

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by Nelliwinne