Lucrările inițiale ale lui Rose în domeniul fosforescenței au fost remarcate în Quarterly Journal of Science în 1821,[13] și pe baza puterii acestelor lucrări, el a fost ales privatdozent la Universitatea din Berlin, din 1822, apoi profesor de la 1832.[14] În 1846, a redescoperit elementul chimicniobiu, dovedind în mod concludent că acesta era diferit de tantal. Aceasta a fost o confirmare a descoperirii niobiului în 1801 de către Charles Hatchett în minereul de columbit(d). Hatchett numise noul element „columbiu”, după minereul în care coexistă niobiul și tantalul. Elementului i s-a atribuit în cele din urmă numele de niobiu, de către IUPAC în 1950, după Niobe(d), fiica lui Tantal în mitologia greacă. În 1845, Rose a publicat descoperirea unui nou element, pelopiu, pe care l-a găsit în mineralul tantalit(d).[15] După cercetări ulterioare, s-a constatat că acest pelopiu este de fapt un amestec de tantal și niobiu.[16]