Homo

Homo
Fosilă: Piacenzian-Prezent, 2.8–0 mln. ani în urmă
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Primate
Subordin: Haplorrhini
Infraordin: Simiiforme
Suprafamilie: Hominoidea
Familie: Hominidae
Subfamilie: Homininae
Trib: Hominini
Subtrib: Hominina
Gen: Homo
Linnaeus, 1758
Specia tip
Homo sapiens
Linnaeus, 1758
Specii

Pentru alte specii sau subspecii sugerate, vezi mai jos.

Sinonime

Homo (din latinescul homō - om) este un gen de primate din familia hominidelor care cuprinde specia existentă Homo sapiens (omul modern) și câteva specii dispărute clasificate fie ca fiind ancestrale, fie strâns legate de omul modern (în funcție de specie), dintre care cele mai notabile sunt Homo erectus și Homo neanderthalensis. Genul a apărut la sfârșitul Pliocenului sau Pleistocenul timpuriu, odată cu Homo habilis, în urmă cu aproximativ 2,8 milioane de ani.[1] Genul Homo, împreună cu genurile Paranthropus și Kenyanthropus, sunt probabil înrudite cu A. africanus și/sau A. Sediba din genul Australopithecus, care la rândul lui s-a despărțit de linia lui Pan (cimpanzeii).[2][3] Din punct de vedere taxonomic, Homo este singurul gen atribuit subtribului Hominina care, cu subtriburile Australopithecina și Panina, alcătuiesc tribul Hominini.

Homo erectus a apărut cu aproximativ două milioane de ani în urmă și, în câteva migrații timpurii, s-a răspândit în întreaga Africă (unde este numit Homo ergaster) și în Eurasia. Probabil a fost prima specie umană care a trăit într-o societate de vânători-culegători și care a controlat focul. O specie adaptivă și de succes, Homo erectus, a persistat mai bine de un milion de ani și treptat a deviat în specii noi cu aproximativ 500.000 de ani în urmă.[4]

Homo sapiens a apărut acum 300.000-200.000 de ani în urmă,[5] cel mai probabil în Africa, iar Homo neanderthalensis a apărut aproximativ în același timp în Europa și Asia de Vest. H. sapiens s-a dispersat din Africa în mai multe valuri de migrație. Atât în Africa, cât și în Eurasia, H. sapiens a întâlnit și s-a încrucișat[6][7] cu oameni arhaici. Se presupune că specia umană arhaică separată (non-sapiens) a supraviețuit până în urmă cu aproximativ 40.000 de ani (Extincția Neandertală), cu posibila supraviețuire târzie a speciilor hibride până în urmă cu 12.000 de ani (oamenii din Peștera Căprioara Roșie).

  1. ^ The conventional estimate on the age of H. habilis is at roughly 2.1 to 2.3 million years. Stringer, C.B. (). „Evolution of early humans”. În Steve Jones, Robert Martin & David Pilbeam (eds.). The Cambridge Encyclopedia of Human Evolution. Cambridge: Cambridge University Press. p. 242.  Friedemann Schrenk, Ottmar Kullmer, Timothy Bromage, "The Earliest Putative Homo Fossils", chapter 9 in: Winfried Henke, Ian Tattersall (eds.), Handbook of Paleoanthropology, 2007, pp 1611–1631, doi:10.1007/978-3-540-33761-4_52. Suggestions for pushing back the age to 2.8 Mya were made in 2015 based on the discovery of LD 350-1: Spoor, Fred; Gunz, Philipp; Neubauer, Simon; Stelzer, Stefanie; Scott, Nadia; Kwekason, Amandus; Dean, M. Christopher (). „Reconstructed Homo habilis type OH 7 suggests deep-rooted species diversity in early Homo. Nature. 519 (7541): 83–86. Bibcode:2015Natur.519...83S. doi:10.1038/nature14224. ISSN 0028-0836. PMID 25739632. .
  2. ^ Schuster, Angela M. H. (). „Earliest Remains of Genus Homo. Archaeology. 50 (1). Accesat în .  The line to the earliest members of Homo were derived from Australopithecus, a genus which had separated from the Chimpanzee–human last common ancestor by late Miocene or early Pliocene times.
  3. ^ Saylor, Beverly Z.; Scott, Gary; Levin, Naomi E.; Deino, Alan; Alene, Mulugeta; Ryan, Timothy M.; Melillo, Stephanie M.; Gibert, Luis; Haile-Selassie, Yohannes (). „New species from Ethiopia further expands Middle Pliocene hominin diversity”. Nature (în engleză). 521 (7553): 483–488. Bibcode:2015Natur.521..483H. doi:10.1038/nature14448. ISSN 1476-4687. PMID 26017448. 
  4. ^ H. erectus in the narrow sense (the Asian species) was extinct by 140,000 years ago, Homo erectus soloensis, found in Java, is considered the latest known survival of H. erectus. Formerly dated to as late as 50,000 to 40,000 years ago, a 2011 study pushed back the date of its extinction of H. e. soloensis to 143,000 years ago at the latest, more likely before 550,000 years ago. Indriati E, Swisher CC III, Lepre C, Quinn RL, Suriyanto RA, et al. 2011 The Age of the 20 Meter Solo River Terrace, Java, Indonesia and the Survival of Homo erectus in Asia.PLoS ONE 6(6): e21562. doi:10.1371/journal.pone.0021562.
  5. ^ Callaway, Ewan (). „Oldest Homo sapiens fossil claim rewrites our species' history”. Nature. doi:10.1038/nature.2017.22114. Accesat în . 
  6. ^ Green, R.E.; Krause, J.; Briggs, A.W.; Maricic, T.; Stenzel, U.; Kircher, M.; Patterson, N.; Li, H.; Zhai, W.; Fritz, M.H.Y.; Hansen, N.F. (). „A draft sequence of the Neandertal genome”. Science. 328 (5979): 710–722. Bibcode:2010Sci...328..710G. doi:10.1126/science.1188021. PMC 5100745Accesibil gratuit. PMID 20448178. 
  7. ^ Lowery, R.K.; Uribe, G.; Jimenez, E.B.; Weiss, M.A.; Herrera, K.J.; Regueiro, M.; Herrera, R.J. (). „Neanderthal and Denisova genetic affinities with contemporary humans: Introgression versus common ancestral polymorphisms”. Gene. 530 (1): 83–94. doi:10.1016/j.gene.2013.06.005. PMID 23872234.  This study raises the possibility of observed genetic affinities between archaic and modern human populations being mostly due to common ancestral polymorphisms.

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by Nelliwinne