Iacob al II-lea al Angliei

Iacob al II-lea
Date personale
Născut14 octombrie 1633
Palatul St. James, Londra
Decedat (67 de ani)
Saint-Germain-en-Laye, Franța
ÎnmormântatSaint-Germain-en-Laye
Cauza decesuluihemoragie cerebrală Modificați la Wikidata
PărințiCarol I al Angliei
Henrietta Maria a Franței
Frați și suroriAnne Henrietta a Angliei[2][3]
Mary, Prințesă Regală și Prințesă de Orania[2][3]
Princess Elizabeth of England[*][[Princess Elizabeth of England (English Royal)|​]]
Princess Anne of England[*][[Princess Anne of England (Daughter of King Charles I)|​]]
Carol al II-lea al Angliei[2][3]
Henry Stuart, Duke of Gloucester[*][[Henry Stuart, Duke of Gloucester (son of Charles I of England)|​]][2] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAnne Hyde (1660–1671)
Mary de Modena (1673–1701)
CopiiMary a II-a
Anna a Marii Britanii
James FitzJames, Duce de Berwick
James, Prinț de Wales
Louisa Maria Teresa Stuart
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
slave trader[*][[slave trader (merchant specialized in the slave trade)|​]]
suveran[*]
monarh Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriDuce de York ()[1]
monarh al Angliei[*]
Rege al Scoției
King of Ireland[*][[King of Ireland (1542-1801)|​]]
Familie nobiliarăCasa Stuart
Rege al Angliei, Scoției și Irlandei
Domnie6 februarie 1685 – 11 decembrie 1688 (&&&&&&&&&&&&&&&3.&&&&&03 ani, &&&&&&&&&&&&&309.&&&&&0309 zile)
Încoronare23 aprilie 1685
PredecesorCarol II
SuccesorWilliam III și Maria II
Semnătură

Iacob al II-lea al Angliei (engleză James II), (n. , Londra, Regatul Angliei – d. , Saint-Germain-en-Laye⁠(d), Île-de-France, Franța) a fost rege al Angliei, rege al Scoției și rege al Irlandei, din 6 februarie 1685 până pe 11 decembrie 1688. A fost ultimul monarh catolic al celor trei regate. Mulți dintre supușii săi au pus la îndoială politica sa pe teme religioase și tendințele autocratice, astfel încât a fost obligat să abdice în urma Revoluției Glorioase din 1688. A fost înlocuit nu cu fiul său catolic, James Francis Edward, ci de fiica sa și ginerele său protestanți, Maria a II-a și Wilhelm al III-lea, care au devenit conducători în 1689. Iacob a încercat să-și recapete coroana, ajungând în Irlanda în 1689. După ce a fost înfrânt în Bătălia de la Boyne în vara lui 1690, Iacob s-a întors în Franța, trăindu-și restul vieții sub protecția vărului și aliatului său Ludovic al XIV-lea al Franței.

Iacob este cunoscut în special pentru credința sa în monarhia absolutistă, precum și pentru încercările sale de instaurare a libertății religioase. Amândouă s-au lovit de împotrivirea parlamentului englez, și a majorității populației. Parlamentul, opunându-se tendinței absolutiste din alte țări europene, precum și pierderii de către Biserica Anglicană a supremației legale, a considerat că luptă pentru conservarea libertăților engleze tradiționale. Aceste tensiuni au transformat domnia de trei ani a lui Iacob într-o luptă pentru supremație între parlament și coroană, care au rezultat în exilarea sa, aprobarea Declarația drepturilor în 1689, și succesiunea hanoveriană.

  1. ^ The Complete Peerage, XII (part 2). Tracton to Zouche[*][[The Complete Peerage, XII (part 2). Tracton to Zouche (book published in 1959)|​]], p. 914-918  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b c d Kindred Britain 
  3. ^ a b c Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în  

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by Nelliwinne