Ilhanatul

Ilhanatul
ایلخانان
Ил Хан
الدولة الإلخانية
← 1256 – 1335
Drapel
Localizare
Capitală	Maragheh
Limbi	limba persană limba mongolă limbi turcice limba arabă
Religie	tengriism creștinism islam șamanism nestorianism budism tibetan șiism
Guvernare
Formă de guvernare	monarhie
Legislativ	Kurultai
Istorie
Modifică date / text

Ilhanatul (în persană ایلخانان, romanizat: Īlkhānān), cunoscut de mongoli ca Hülegü Ulus (lit. „popor sau stat Hülegü”), a fost un hanat mongol stabilit în sectorul de sud-vest al Imperiului Mongol. Tărâmul Ilhanid era cunoscut oficial ca Țara Iranului sau pur și simplu Iran. A fost înființat după ce Hülegü, fiul lui Tolui^⁠(d) și nepotul lui Ginghis Han, a moștenit partea de vest a Imperiului Mongol după ce fratele său Möngke Han^⁠(d) a murit în 1259.  

Teritoriul central al Ilhanatului se află în ceea ce face parte acum din țările Iran, Azerbaidjan și Turcia. La apogeul întinderii teritoriale, Ilhanatul a inclus și părți din Irakul modern, Siria, Armenia, Georgia, Afganistan, Turkmenistan, Pakistan, o parte din Daghestanul modern și o parte din Tadjikistanul modern. Mai târziu, conducătorii Ilhanatului, începând cu Ghazan în 1295, s-au convertit la islam. În anii 1330, Ilhanatul a fost devastat de Moartea neagră. Ultimul ilhan, Abu Sa'id Bahadur Han, a murit în 1335, după care Ilhanatul s-a dezintegrat.

Conducătorii ilhanizi, deși de origine non-iraniană, au încercat să-și întărească autoritatea legându-se de trecutul iranian și au recrutat istorici pentru a-i prezenta pe mongoli ca moștenitori ai Imperiului Sasanid (224–651).^[1]