Imidazol | |
![]() | |
![]() | |
![]() | |
Identificare | |
---|---|
Număr CAS | 288-32-4 |
ChEMBL | CHEMBL540 |
PubChem CID | 795 |
Formulă chimică | C₃H₄N₂[1] ![]() |
Masă molară | 68,037448 u.a.m.[2] ![]() |
Proprietăți | |
Densitate | 1,23 g/cm³ ![]() |
Punct de topire | 90 °C[3] ![]() |
Punct de fierbere | 256 °C ![]() |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text ![]() |
Imidazolul este un compus organic heterociclic cu formula C3N2H4. Este un solid alb, incolor, solubil în apă, producând o soluție ușor alcalină. Aparține clasei diazolilor, conținând doi atomi de azot non-adiacenți.
Mulți compuși naturali, în special alcaloizii, au în componența lor nucleul aromatic imidazolic. Derivații imidazolilor au cu toții nucleul 1,3-C3N2, însă fiecare este substituit diferit. Nucleul imidazolic este prezent în molecule importante din punct de vedere biologic, precum în histidină și histamină. Multe medicamente conțin acest nucleu, în special antifungicele, nitroimidazolii (antibiotice), benzimidazolii (antihelmintice) și midazolamul (sedativ).[4][5][6][7][8]
Când este fuzionat cu un nucleu pirimidinic, formează purina, care este cel mai răspândit compus heterociclic întâlnit în natură.[9]