Impala

Impala
mascul
femelă cu pui
Stare de conservare
Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Clasă:	Mammalia
Ordin:	Artiodactyla
Familie:	Bovidae
Gen:	Aepyceros
Specie:	A. melampus
Nume binomial
Aepyceros melampus (Lichtenstein, 1812)
Subspecii
A. m. melampus Lichtenstein, 1812 A. m. petersi Bocage, 1879
Sinonime[2]
Listă A. holubi Lorenz, 1894 A. johnstoni Thomas, 1893 A. katangae Lönnberg, 1914 A. pallah (Gervais, 1841) A. rendilis Lönnberg, 1912 A. typicus Thomas, 1893
Modifică text

Impala (Aepyceros melampus greacă aipos "înalt" ceros "corn" + melas "negru" pous "picior") este o antilopă de talie medie care se găsește în estul și sudul Africii. Singurul membru existent al genului Aepyceros și al tribului Aepycerotini, a fost descrisă pentru prima dată europenilor de către zoologul german Hinrich Lichtenstein în 1812. Sunt recunoscute două subspecii – impala comună, care trăiește în pajiști (denumită uneori impala kenyană), și impala cu fața neagră, mai mare, care trăiește în medii ceva mai aride, în mărăcinișuri. Impala atinge 70-92 cm la greabăn și cântărește 40-76 kg. Are o blană lucioasă, de culoare maro-roșiatică. Coarnele subțiri, în formă de liră, ale masculului au o lungime de 45-92 cm.

Impala se găsește în păduri și, uneori, la interfața (ecoton) dintre păduri și savană; ea locuiește în locurile din apropierea apei. În timp ce impala cu fața neagră este limitată la sud-vestul Angolei și la Kaokoland, în nord-vestul Namibiei, impala comună este răspândită în toată zona sa de răspândire și a fost reintrodusă în Gabon și în Africa de Sud. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) clasifică impala ca fiind o specie care suscită cel mai puțin îngrijorare; subspecia cu fața neagră a fost clasificată ca specie vulnerabilă, mai puțin de 1.000 de indivizi existând în sălbăticie în 2008.