Back إنسيب Arabic انسيب ARZ Валаконніца Byelorussian Inocybe Catalan Inocybe CEB Vláknice Czech Trævlhat Danish Risspilze German Inocybe English Inocybe Spanish
| Inocybe | |
|---|---|
| |
| Inocybe relicina | |
| Clasificare științifică | |
| Domeniu: | Eucariote |
| Regn: | Fungi |
| Diviziune: | Basidiomycota |
| Clasă: | Agaricomycetes |
| Ordin: | Agaricales |
| Familie: | Inocybaceae |
| Gen: | Inocybe (Fr.) Fr. (1863) |
| Specia tip | |
| Inocybe relicina (Fr.) Quél. (1888) | |
| Sinonime | |
Modifică text  |
|
Inocybe (Elias Magnus Fries, 1821 ex Elias Magnus Fries, 1863) este un gen de ciuperci otrăvitoare, parțial letale, din încrengătura Basidiomycota în ordinul Agaricales și familia Inocybaceae[1] cu, după Mycobank, peste 1400 de specii, incluzând toate formele și variațiile,[2] iar Catalogue of Life (Index Fungorum) acceptă 1051 de specii independente (29 martie 2019).[3] În Europa există mult mai puține, conform Eric Strittmatter 248 inclus variații.[4] Speciile acestui gen coabitează, formând micorize pe rădăcinile arborilor. Bureții se pot găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând preferat în grupuri pe sol umed, în păduri de conifere, de foioase și mixte, la margini de drum, prin parcuri, livezi și în zone de defrișare. Speciile genului apar din mai până în noiembrie.[5][6][7] Tip de specie este Inocybe relicina.[8]
- ^ Index Fungorum
- ^ Mycobank
- ^ „Catalogue of Life”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Eric Strittmatter: „Die Gattung Inocybe”, în: „Pilz-Taxa-Datenbank” [fungiworld.com.], 2014
- ^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p232 pp., ISBN 978-3-440-13447-4
- ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 47, ISBN 3-405-12116-7
- ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 336-351, ISBN 978-3-440-14530-2
- ^ „Inocybe.org”. Arhivat din original la . Accesat în .