Inocybe lacera

Inocybe lacera
	Genul Inocybe, aici I. lacera
Clasificare științifică
Domeniu:	Eucariote
Regn:	Fungi
Încrengătură:	Basidiomycota
Clasă:	Basidiomycetes
Ordin:	Agaricales
Familie:	Inocybaceae
Gen:	Inocybe
Specie:	I. lacera
Nume binomial
	Inocybe lacera; (Fr.) P.Kumm. (1871)
Sinonime
	Agaricus lacer(us) Fr. (1821); Agaricus deflectens Britzelm. (1883); Inocybe trivialis (P.Karst.) P.Karst. (1884); Inocybe deflectens (Britzelm.) Sacc. (1887); Agaricus observabilis Britzelm. (1890); Agaricus oblongisporus Britzelm. (1895); Inocybe oblongispora (Britzelm.) Sacc. & P.Syd. (1895); Inocybe obsevabilis (Britzelm.) Sacc. (1895); Inocibium lacerum (Fr.) Earle (1909); Inocybe carbonaria Velen. (1920) ; Inocybe demitrata Velen. (1920) ; Inocybe mammosa Velen. (1920) ; Inocybe pallescens Velen. (1920) ; Inocybe minima Sebastian KillermannKillerm. (1925); Inocybe moravica Hruby (1930); Inocybe rhacodes J.Favre (1955); Încă 17 forme și variații.;
	Modifică text

Inocybe lacera (Elias Magnus Fries, 1821 ex Paul Kummer, 1871) din încrengătura Basidiomycota, în familia Inocybaceae și de genul Inocybe,^[1]^[2] este o specie răspândită de ciuperci otrăvitoare, care poate provoca intoxicații letale. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Un nume popular nu este cunoscut. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește în grupuri, dar nu în tufe, pe sol acru, sărac, nisipos și umed, în păduri de conifere și mixte, la marginea lor, sub pini, dar, de asemenea, prin câmpii sterpe, și, conform micologului german Johann Stangl (1923-1988), prin turbării, sub arini, mesteceni, plopi și sălcii precum pe arsuri vechi. Apare de la câmpie la munte, din mai până în noiembrie.^[3]^[4]

^ Fungorum
^ Mycobank
^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 242-243, ISBN 978-3-440-13447-4
^ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 308-309, ISBN 978-3-8354-1839-4

[Index_Fungorum-1] Fungorum

[Mycobank-2] Mycobank

[Bon-3] Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 242-243, ISBN 978-3-440-13447-4

[Gerhard-4] Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 308-309, ISBN 978-3-8354-1839-4

[1]

[2]

[3]

[4]

Inocybe lacera

Genul Inocybe, aici I. lacera
Clasificare științifică
Domeniu:	Eucariote
Regn:	Fungi
Încrengătură:	Basidiomycota
Clasă:	Basidiomycetes
Ordin:	Agaricales
Familie:	Inocybaceae
Gen:	Inocybe
Specie:	I. lacera
Nume binomial
*Inocybe lacera* (Fr.) P.Kumm. (1871)
Sinonime
Agaricus lacer(us) Fr. (1821) Agaricus deflectens Britzelm. (1883) Inocybe trivialis (P.Karst.) P.Karst. (1884) Inocybe deflectens (Britzelm.) Sacc. (1887) Agaricus observabilis Britzelm. (1890) Agaricus oblongisporus Britzelm. (1895) Inocybe oblongispora (Britzelm.) Sacc. & P.Syd. (1895) Inocybe obsevabilis (Britzelm.) Sacc. (1895) Inocibium lacerum (Fr.) Earle (1909) Inocybe carbonaria Velen. (1920) Inocybe demitrata Velen. (1920) Inocybe mammosa Velen. (1920) Inocybe pallescens Velen. (1920) Inocybe minima Sebastian KillermannKillerm. (1925) Inocybe moravica Hruby (1930) Inocybe rhacodes J.Favre (1955) Încă 17 forme și variații.
Modifică text

Inocybe lacera

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia