Back Sant Chuan Evanchelista AN يوحنا الإنجيلي Arabic يوحنا الانجيلى ARZ Johannes da Evangelist BAR ཡོ་ཧ་ནན། Tibetan Yann an Avielour Breton Joan Evangelista Catalan Jan Evangelista Czech Johannes (Evangelist) German Ιωάννης ο Ευαγγελιστής Greek
| Ioan Evanghelistul | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 10 d.Hr.  Galileea, Herodian Tetrarchy(d) |
| Decedat | 98 d.Hr. (88 de ani) Efes, Imperiul Roman |
| Părinți | Zevedeu[1] Salomeea (ucenică) |
| Religie | creștinism |
| Ocupație | evangelist[*] |
| Venerație | |
| Sărbătoare | 27 decembrie |
 Sfinți | |
Modifică date / text  | |
Ioan Evanghelistul (în ebraică יוחנן, Yoḥanan; în greacă: Ιωάννης ο Ευαγγελιστής, n. 10 d.Hr., Galileea, Herodian Tetrarchy(d) – d. 98 d.Hr., Efes, Imperiul Roman este numele convențional pentru autorul Evangheliei după Ioan. În mod tradițional a fost considerat una și aceeași persoană cu Apostolul Ioan. Simbolul său este vulturul.
Datarea Evangheliei după Ioan între 90-120 e.n., precum și faptul că autorul textului nu cunoaște exact geografia Palestinei, a exclus posibilitatea ca autorul acestei evanghelii să fie o persoană din cercul ucenicilor lui Isus din Nazaret. În timp ce dovezile asupra identității reale a autorului Evangheliei după Ioan lipsesc, unii cercetători cred că evanghelia a fost dezvoltată de un cerc sau școală întemeiată de Ioan, spre sfârșitul secolului întâi, școala fiind posibil situată în Efes.[2]
Cele trei epistole ioaneice seamănă între ele ca terminologie, stil și situare generală.[2] Ele sunt în mod aproximativ legate de Evanghelia după Ioan și ar fi putut rezulta din teologia acestei evanghelii.[2] Aceste epistole sunt considerate în mod consensual ca fiind produse de comunitatea ioaneică din Anatolia.[2] Referiri timpurii la epistole, organizarea bisericii care reiese din textul lor și lipsa unei referiri la persecuție sugerează că ele au fost scrise la începutul celui de-al doilea secol.[2]
Nu există niciun izvor istoric de încredere care să arate că autorul Evangheliei după Ioan s-ar fi numit în mod real Ioan, evanghelia sa fiind publicată în mod anonim:[3][4][5][6][7][8][9][10][11]
„Ceea ce cei mai mulți nu-și dau seama este că titlurile lor au fost adăugate ulterior de creștini din secolul al II-lea, la decenii întregi după ce aceste cărți fuseseră scrise, pentru a putea pretinde că ele au fost scrise de apostoli. De ce ar fi făcut asta creștinii? Amintiți-vă discuția anterioară asupra formării canonului Noului Testament: numai cărțile care erau apostolice puteau fi incluse. Ce trebuia atunci făcut cu evangheliile care erau citite și larg acceptate ca autorități în timp ce fuseseră scrise în mod anonim, cum a fost cazul celor patru evanghelii din Noul Testament? Ele trebuiau asociate cu apostoli pentru a putea fi incluse în canon, așa că le-au fost atașate nume de apostoli.[12]”—Bart D. Ehrman, Truth and Fiction in The Da Vinci Code: A Historian Reveals What We Really Know about Jesus, Mary Magdalene, and Constantine.
Autorul acestei scrieri nu a fost martor la viața lui Isus și nici măcar nu susține că descrie în evanghelie evenimente la care ar fi fost martor:[5][13][14]
„Ele nu pretind că ar fi fost scrise de martori la viața lui Isus, iar istoricii au recunoscut de mult că ele au fost produse de creștini din a doua sau a treia generație, trăind în alte țări decât Isus (și Iuda), vorbind o limbă diferită (greacă în loc de aramaică), trăind în circumstanțe diferite și adresându-se unui public diferit.[14]”—Bart D. Ehrman, The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed.
Autorul Apocalipsei lui Ioan este numit de obicei Ioan Teologul sau Ioan de Patmos, spre a nu fi confundat cu Ioan Evanghelistul, cu Apostolul Ioan sau cu Prezbiterul Ioan.
- ^ 1:19-20, Evanghelia după Marcu
- ^ a b c d e "biblical literature." Encyclopædia Britannica. 2010. Encyclopædia Britannica Online. 08 Jul. 2010 <http://www.britannica.com/EBchecked/topic/64496/biblical-literature>
- ^ E P Sanders, The Historical Figure of Jesus, (Penguin, 1995) page 63 - 64.
- ^ Bart D. Ehrman (2000:43) The New Testament: a historical introduction to early Christian writings. Oxford University Press.
- ^ a b Bart D. Ehrman (2005:235) Lost Christianities: the battles for scripture and the faiths we never knew Oxford University Press, New York.
- ^ Geoffrey W. Bromiley (1995:287) International Standard Bible Encyclopedia: K-P MATTHEW, GOSPEL ACCORDING TO. Wm. B. Eerdmans Publishing. Citat: „Matthew, like the other three Gospels is an anonymous document.”
- ^ Donald Senior, Paul J. Achtemeier, Robert J. Karris (2002:328) Invitation to the Gospels Paulist Press.
- ^ Keith Fullerton Nickle (2001:43) The Synoptic Gospels: an introduction Westminster John Knox Press.
- ^ Ben Witherington (2004:44) The Gospel code: novel claims about Jesus, Mary Magdalene, and Da Vinci InterVarsity Press.
- ^ F.F. Bruce (1994:1) The Gospel of John Wm. B. Eerdmans Publishing.
- ^ Patrick J. Flannagan (1997:16) The Gospel of Mark Made Easy Paulist Press
- ^ Bart D. Ehrman (2004:111) Truth and Fiction in The Da Vinci Code: A Historian Reveals What We Really Know about Jesus, Mary Magdalene, and Constantine. Oxford University Press.
- ^ Bart D. Ehrman (2004:110) Truth and Fiction in The Da Vinci Code: A Historian Reveals What We Really Know about Jesus, Mary Magdalene, and Constantine. Oxford University Press.
- ^ a b Bart D. Ehrman (2006:143) The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed. Oxford University Press.