Ipoteza De Broglie

În fizică, ipoteza De Broglie este afirmația că materia (orice obiect) are o natură ondulatorie (dualitatea undă-corpuscul). Relațiile De Broglie arată că lungimea de undă este invers proporțională cu impulsul unei particule și că frecvența este direct proporțională cu energia cinetică a particulei. Ipoteza a fost propusă de Louis de Broglie în 1924 în teza sa de doctorat[1]; pentru această lucrare, de Broglie a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1929, fiind astfel primul care a primit un Premiu Nobel pentru o teză de doctorat.

  1. ^ L. de Broglie, Recherches sur la théorie des quanta (Cercetări asupra teoriei cuantelor), Teză (Paris), 1924; L. de Broglie, Ann. Phys. (Paris) 3, 22 (1925). retipărită în Ann. Found. Louis de Broglie 17 (1992) p. 22.

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by Nelliwinne