-ro.png)
Istoria Republicii Moldova reprezintă istoria teritoriului răsăritean ale Principatului Moldovei, între râul Prut și râul Nistru, dar și mici părți din Podolia și Edisan, pe malul răsăritean al Nistrului. Din anul 1812, teritoriul de est al Moldovei, după anexarea la Rusia, au intrat în concurență, pentru locuitorii acestui teritoriu, două concepții identitare potrivnice: «românismul» care promovează unirea politică și culturală a tuturor vorbitorilor graiurilor est-romanice indiferent de împărățiile ale căror supuși erau (Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus sau Imperiul Otoman), și «moldovenismul» susținut de autoritățile rusești, care (fără să fie încă astfel denumit în acele vremi) promova deosebirea și despărțirea culturală și politică între vorbitorii graiurilor est-romanice supuși ai « Țarului tuturor Rusiilor », și ceilalți.[1] Istoria Republicii Moldova ca stat independent începe cu 106 ani mai târziu, în 1918, când gubernia Basarabiei se constituie ca Republică democrată moldovenească. Această istorie se prelungește ca provincie a României (sub numele de Basarabia, 1918-1940 și 1941-1944) și ca republică unională sovietică (RSSM, 1940-1941 și 1944-1991), în timp ce pe malul stîng al Nistrului, i se adaugă istoria regiunii autonome moldovenești din cadrul Ucrainei sovietice (1924-1940). Populația băștinașă, români, s-a menținut în proporție de 97 % în cele 46 % din vechiul voievodat, aparținând astăzi României, în proporție de 62 % în cele 36 % din vechiul voievodat, aparținând astăzi Republicii Moldova, și în proporție de 8 % în cele 18 % din vechiul voievodat, aparținând astăzi Ucrainei.
- ^ Charles King, The Moldovans: Romania, Russia, and the Politics of Culture, Hoover Press, 2000, pag. 21