Istoria Suediei

Istoria Suediei este descrierea trecutului Suediei, dar și a regiunii ocupate de acest stat, înainte de formarea lui în epoca medievală. Zona care în prezent cuprinde sudul țării a fost probabil populată începând cu ultima eră glaciară, din timpurile când gheața a încetat să mai ocupe toată suprafața uscatului. În mod convențional, însă, preistoria regiunii se începe cu așezarea oamenilor în Scandinavia odată cu retragerea definitivă a ghețarilor, aproximativ cu 13 000 de ani în urmă. Peninsula a fost colonizată inițial dinspre sud, de pe teritoriul actual al Danemarcei. Mai târziu procesul a decurs din mai multe direcții, teritoriul actual al Suediei ajungând să fie populat în întregime câteva mii de ani mai târziu. Mari schimbări s-au produs odată cu extinderea în zonă a culturii neolitice a vaselor cu pâlnie (cca 4200 a.Chr.), dar și cu trecerea la epoca bronzului și ulterior la epoca fierului.

Numele de Svearike (Swēorice) și svitjod ("sveafolket") apar pentru prima dată în poemul anglosaxon Beowulf (într-o versiune scrisă din sec. XI)^[1] și se presupune că erau folosite referitor la o formațiune statală de dimensiuni necunoscute cu centrul în Gamla Uppsala. Aceasta era condusă de svear, un grup de triburi menționat, probabil, pentru prima dată în scris de istoricul roman Tacit, cu numele de ”svioni”.