Jacques Offenbach

Jacques Offenbach
Date personale
Nume la naștere	Jakob Eberst Offenbach
Născut	20 iunie 1819[2][3][4][5][6] Köln, Confederația Germană[7]
Decedat	5 octombrie 1880 (61 de ani)[2][8][3][4][5] Paris, Franța[9][7][10]
Înmormântat	cimitirul Montmartre[*]​[11]
Cauza decesului	insuficiență cardiacă
Părinți	Isaac Offenbach[*][[Isaac Offenbach (composer, poet and music teacher (1780-1850))|​]]
Căsătorit cu	Herminia de Alcain[*][[Herminia de Alcain ((1826-1887))|​]]
Copii	Minna Offenbach-Hettich[*][[Minna Offenbach-Hettich |​]]
Cetățenie	Franța (14 ianuarie 1860–)  Regatul Prusiei
Ocupație	compozitor violoncelist[*]​ dirijor theatre entrepreneur[*][[theatre entrepreneur (profession)|​]]
Limbi vorbite	limba germană limba franceză[8][12]
Studii	Conservatorul din Paris
Gen muzical	operă operă buffă[*]​ operetă muzică clasică
Instrument(e)	violoncel
Premii	Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​ (13 august 1861)[1]
Discografie
Înregistrări notabile	Povestirile lui Hoffmann Orfeu în infern
Semnătură
Prezență online
Internet Movie Database VGMdb
Modifică date / text

Jacques Offenbach (nume la naștere: Jacob Eberst, n. 20 iunie 1819, Köln, Confederația Germană – d. 5 octombrie 1880, Paris, Franța) a fost un compozitor și violoncelist evreu originar din Germania, naturalizat francez. El este considerat întemeietorul operetei moderne ca gen de sine stătător al teatrului muzical. A avut o influență mare asupra compozitorilor de operete care i-au urmat, în special Johann Strauss, Jr. și Arthur Sullivan. Cele mai bune creații ale sale au fost puse în scenă în secolul al XX-lea și continuă să facă parte din repertoriul teatrelor de operă și operetă din prezent, una dintre acestea fiind opera Povestirile lui Hoffmann.

Născut la Köln, fiul unui cantor, Offenbach și-a demonstrat talentul în muzică încă de la vârste fragede. La vârsta de 14 ani a fost admis ca student al Conservatorului din Paris, dar a renunțat la studii după doar un an, găsindu-le nesatisfăcătoare. Din 1835 până în 1855 și-a câștigat existența ca violoncelist, devenind cunoscut la nivel internațional și ca dirijor. Ambiția sa a fost să compună piese comice pentru teatrul muzical. Deoarece conducerea Opéra-Comique din Paris nu era interesată de punerea în scenă a lucrărilor sale, Offenbach pune în 1855 bazele unui mic teatru pe Champs-Élysées. Acolo a prezentat o parte din operetele sale, multe dintre ele devenind populare.

În 1858, Offenbach a terminat prima operă de mare amploare, Orfeu în infern, care a fost foarte bine primită și a rămas una din cele mai interpretate opere ale sale. Printre operetele din această perioadă se numără Frumoasa Elena (1864), Viața pariziană (1866), Marea Ducesă de Gerolstein (1867) și Pericolla (1868). Umorul riscant (deseori despre intrigi sexuale) și aluziile subtile aduse societății burgheze, împreună cu aplecarea lui Offenbach asupra melodiei, i-au făcut operetele cunoscute la nivel internațional, cu versiuni traduse fiind interpretate la Viena, Londra și în alte mari orașe ale Europei

Offenbach este asociat cu Al Doilea Imperiu Francez al lui Napoleon al III-lea; împăratul și curtea imperială au fost satirizate subtil în multe dintre operetele sale. Napoleon al III-lea i-a acordat personal cetățenia franceză și Legiunea de onoare. Odată cu izbucnirea Războiului franco-prusac în 1870, Offenbach a ieșit din grațiile Parisului din cauza relațiilor imperiale și a originii germane. A rămas de succes în Viena și Londra și și-a restabilit cariera în Paris în anii '70, reinterpretând mai multe din operetele sale din prima perioadă a carierei precum și o serie de noi operete, susținând și un turneu în Statele Unite. În ultimii ani de viață s-a străduit să finalizeze Povestirile lui Hoffmann, dar a murit înaintea premierei operei, care a intrat în variantă completă sau modificată în repertoriul de bază al altor muzicieni.