Back Juan Manuel Fangio Afrikaans خوان مانويل فانجيو Arabic خوان مانويل فانجيو ARZ Juan Manuel Fangio AST Juan Manuel Fangio Aymara Хуан Мануэль Фанхіа Byelorussian Хуан Мануел Фанхио Bulgarian Juan Manuel Fangio Breton Juan Manuel Fangio BS Juan Manuel Fangio Catalan
| Juan Manuel Fangio | |
.jpg) Fangio în 1955 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Poreclă | El Maestro  |
| Născut | [1][2][3][4][5] Balcarce(d), Buenos Aires, Argentina |
| Decedat | (84 de ani)[6][4][5][7][8] Buenos Aires, Argentina |
| Cetățenie |  Argentina |
| Ocupație | antreprenor pilot de Formula 1 pilot de curse automobilistice[*] |
| Limbi vorbite | limba spaniolă[9][10] |
| Cariera în Campionatul Mondial de Formula 1 | |
| Ani activi | 1950-1958 |
| Echipe | |
| Titluri | 5 (1951, 1954, 1955, 1956, 1957) |
| Curse | 52 (51 de starturi) |
| Victorii | 24 (46,15%) |
| Pole-uri | 28 (53,85%) |
| Tururi rapide | 23 (44,23%) |
| Podiumuri | 35 (67,31%) |
| Puncte | 277,14 |
| Prima cursă | MP al Marii Britanii din 1950 |
| Prima victorie | MP al Principatului Monaco din 1950 |
| Ultima victorie | MP al Germaniei din 1957 |
| Ultima cursă | MP al Franței din 1958 |
| Poziția în 1958 | Locul 14 (7 puncte) |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Juan Manuel Fangio (n. , Balcarce(d), Buenos Aires, Argentina – d. , Buenos Aires, Argentina),[11] poreclit El Maestro („Maestrul” sau „Profesorul”), a fost un pilot argentinian de curse. El a dominat primul deceniu al curselor de Formula 1, câștigând de cinci ori Campionatul Mondial la Piloți.[12]
Din copilărie, și-a abandonat studiile pentru a se ocupa de mecanica auto. În 1938, a debutat în Turismo Carretera, concurând cu un Ford V8. În 1940, a concurat cu Chevrolet, câștigând Campionatul Internațional Grand Prix și și-a dedicat timpul către Turismo Carretera, devenind campionul Argentinei, titlu pe care l-a apărat cu succes un an mai târziu. Fangio a concurat apoi în Europa între 1947 și 1949, unde a obținut succese suplimentare.
A debutat în Campionatul Mondial al Piloților de Formula 1 chiar din prima cursă a acestui sport în 1950, Marele Premiu al Marii Britanii. A câștigat de cinci ori Campionatul Mondial la Piloți – un record care a durat 46 de ani până când a fost doborât de Michael Schumacher – cu patru echipe diferite (Alfa Romeo, Ferrari, Mercedes-Benz și Maserati). El deține cel mai mare procent de victorii în Formula 1, 47,06%, câștigând 24 din 51 de curse de Formula 1 la care a luat startul.[13] Fangio este singurul pilot argentinian care a câștigat Marele Premiu al Argentinei, reușind acest lucru de patru ori în carieră, mai mult decât orice alt pilot.[14][15]
După retragere, Fangio a prezidat ca președinte de onoare al Mercedes-Benz Argentina din 1987, la un an de la inaugurarea muzeului său, până la moartea sa în 1995. În 2011, la centenarul nașterii sale, Fangio a fost amintit în întreaga lume și diverse activități s-au desfășurat în cinstea lui.
- ^ Juan Manuel Fangio, Opća i nacionalna enciklopedija
- ^ Juan Manuel Fangio, Munzinger Personen, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Juan Manuel Fangio, SNAC, accesat în
- ^ a b Juan Manuel Fangio, Find a Grave, accesat în
- ^ Juan Manuel Fangio, Salzburgwiki
- ^ Juan Manuel Fangio, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ Juan Manuel Fangio, Hrvatska enciklopedija[*]
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Joseph Siano (). „Juan Manuel Fangio, 84, Racer Who Captured 5 World”. The New York Times. p. B6.
- ^ „Juan Manuel FANGIO”. statsf1.com (în engleză). Accesat în .
- ^ „Statistics Drivers - Wins - By number”. statsf1.com (în engleză). Accesat în .
- ^ „Statistics Drivers - Wins - By national GP”. statsf1.com (în engleză). Accesat în .
- ^ „Grands Prix Argentina”. statsf1.com (în engleză). Accesat în .