Back Liberalisme Afrikaans Liberalismus ALS ለዘብተኝነት Amharic Liberalismo AN Frēodōmes þōht ANG ليبرالية Arabic ليبيرالية ARY ليبراليه ARZ উদাৰনৈতিকতাবাদ Assamese Lliberalismu AST

Liberalism

Parte a seriei despre
Liberalism
Parte a seriei despre
Partide Politice
Parte a seriei despre
Libertarianism

Liberalismul este o filozofie politică și morală bazată pe drepturile individuale, libertate, consimțământul celor guvernați, egalitate politică, dreptul la proprietate privată și egalitate în fața legii. Liberalii susțin diverse viziuni, adesea contradictorii, în funcție de interpretarea acestor principii, dar, în general, promovează proprietatea privată, economiile de piață, drepturile individuale (inclusiv drepturile civile și drepturile omului), Democrație liberală, Secularismul, Statul de drept, Libertatea economică și politică, Libertatea de exprimare, Libertatea presei, Libertatea de întrunire și Libertatea religiei. Liberalismul este adesea citat ca ideologia dominantă a istoriei moderne.[1][2][3]

Liberalismul a devenit o mișcare distinctă în Epoca Luminilor, câștigând popularitate în rândul filosofilor și economiștilor occidentali. Acesta și-a propus să înlocuiască privilegiile asociate cu nobilimea, religia de stat, monarhia absolută, dreptul divin al regilor și conservatorismul tradițional cu democrația reprezentativă, statul de drept și egalitatea în fața legii. Liberalii au pus capăt politicilor mercantiliste, monopolurilor regale și altor bariere comerciale, promovând în schimb comerțul liber și liberalizarea piețelor.[4][5] Filosoful John Locke este adesea considerat fondatorul liberalismului ca tradiție distinctă bazată pe contractul social, argumentând că fiecare om are drepturi naturale la viață, libertate și proprietate, iar guvernele nu trebuie să încalce aceste drepturi. În timp ce tradiția liberală britanică a accentuat extinderea Democrației, liberalismul francez a subliniat respingerea autoritarismului și este legat de construcția națională.[6][7][8]

Liderii Revoluției Glorioase din 1688 din Marea Britanie, Revoluției Americane din anul 1776 și Revoluției Franceze din 1789 au folosit filosofia liberală pentru a justifica răsturnarea armată a suveranității regale. Secolul al XIX-lea a văzut guverne liberale stabilite în Europa și America de Sud, iar liberalismul era bine consolidat alături de republicanism în Statele Unite ale Americii.[9][10] În Marea Britanie victoriană, a fost folosit pentru a critica establishmentul politic, apelând la știință și rațiune în numele poporului. În secolele al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, liberalismul din Imperiul Otoman și Orientul Mijlociu a influențat perioade de reformă, precum Tanzimatul și Al-Nahda, și apariția Constituționalismului, Naționalismului și Secularismului. Aceste schimbări, alături de alți factori, au contribuit la crearea unui sentiment de criză în cadrul islamului, care continuă până în prezent, conducând la revigorarea islamică. Până în anul 1920, principalii oponenți ideologici ai liberalismului erau Comunismul, Conservatorismul și Socialismul; ulterior, liberalismul s-a confruntat cu provocări ideologice majore din partea fascismului și marxism-leninismului. În secolul al XX-lea, ideile liberale s-au răspândit și mai mult, în special în Europa de Vest, deoarece democrațiile liberale au ieșit învingătoare în ambele războaie mondiale și în Războiul Rece.[11][12]

Liberalii au urmărit și au stabilit o ordine constituțională care prețuiește libertăți individuale importante, precum libertatea de exprimare și libertatea de asociere; o [[ Independență judiciară|justiție independentă]] și procese publice cu juriu; și abolirea privilegiilor aristocratice. Valurile ulterioare de gândire liberală modernă și de luptă au fost puternic influențate de nevoia de a extinde drepturile civile. Liberalii au militat pentru egalitatea de gen și rasială în eforturile lor de a promova drepturile civile, iar mișcările globale pentru drepturile civile din secolul al XX-lea au realizat mai multe obiective în acest sens.[13][14][15] Alte obiective acceptate adesea de liberali includ votul universal și accesul universal la educație. În Europa și America de Nord, instituirea liberalismului social (adesea numit pur și simplu liberalism în Statele Unite ale Americii) a devenit o componentă cheie în extinderea statului bunăstării. Astăzi, partidele liberale continuă să exercite putere și influență în întreaga lume. Elemente fundamentale ale societății contemporane au rădăcini liberale. Primele valuri ale liberalismului au popularizat individualismul economic, extinzând în același timp Guvernarea constituțională și Autoritatea parlamentară.[16][17]

  1. ^ "liberalism In general, the belief that it is the aim of politics to preserve individual rights and to maximize freedom of choice." Concise Oxford Dictionary of Politics, Iain McLean and Alistair McMillan, Third edition 2009, ISBN 978-0-19-920516-5.
  2. ^ „Cambridge University Press”, Wikipedia (în engleză), , accesat în  
  3. ^ Hashemi, Nader (), Islam, Secularism, and Liberal Democracy: Toward a Democratic Theory for Muslim Societies (în engleză), Oxford University Press, ISBN 978-0-19-971751-4, accesat în  
  4. ^ Wolfe, p. 23
  5. ^ Adams, Ian (), Political ideology today, Internet Archive, Manchester ; New York : Manchester University Press ; New York, NY, USA : Distributed exclusively in the USA by Palgrave, ISBN 978-0-7190-6019-9, accesat în  
  6. ^ Gould, p. 3.
  7. ^ „John Locke”, Wikipedia (în engleză), , accesat în  
  8. ^ Kirchner, p. 3
  9. ^ Pincus, Steven C. A. (), 1688 : the first modern revolution, Internet Archive, New Haven : Yale University Press, ISBN 978-0-300-11547-5, accesat în  
  10. ^ Eddy, Matthew Daniel (2017-12), „The politics of cognition: liberalism and the evolutionary origins of Victorian education”, The British Journal for the History of Science (în engleză), 50 (4), pp. 677–699, doi:10.1017/S0007087417000863, ISSN 0007-0874, accesat în 23 ianuarie 2025  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  11. ^ Koerner, Kirk F. (), Liberalism and its Critics (în engleză), Routledge, ISBN 978-1-000-70476-1, accesat în  
  12. ^ Gosewinkel, Dieter (), Anti-liberal Europe: A Neglected Story of Europeanization (în engleză), Berghahn Books, ISBN 978-1-78238-426-7, accesat în  
  13. ^ „The Ramparts I Watched by Sol Stern, City Journal Winter 2010”. archive.ph. . Accesat în . 
  14. ^ „The Ramparts I Watched by Sol Stern, City Journal Winter 2010”. archive.ph. . Accesat în . 
  15. ^ Fukuyama, Francis (), „The End of History?”, The National Interest (16), pp. 3–18, ISSN 0884-9382, accesat în  
  16. ^ Worell, Judith. Encyclopedia of women and gender, Volume I. Amsterdam: Elsevier, 2001. ISBN 0-12-227246-3
  17. ^ „Liberalism in America”. writing.upenn.edu. Accesat în . 
From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by Nelliwinne